După mult, mult timp am ajuns în sfârșit să-mi petrec duminica la țară. A fost plăcut, chiar foarte plăcut, mai ales că am avut ceva timp să-mi drăgălășesc animăluțele. Îmi era atât de dor să-mi răsfăț motănașul și dulăul. Nu știu când voi reuși să mai am timp să mai ajung pe acasă, dar îmi doresc să se întâmple cât mai des. De câteva zile am început să privesc viața cu alți ochi, am început să înțeleg de fapt că anumite lucruri nu le pot avea nicicând oricâte sacrificii ai face.
Avea dreptate una dintre prietenele mele că nu poți face nimic de unul singur și că pentru ceva bun ai nevoie de doi oameni care să se implice într-o relație, nu doar unul, căci doar unul nu va putea sacrifica pentru doi. Și asta indiferent că e vorba de o perioadă scurtă de timp sau o durată mai mare… nu poți face nimic de unul singur și parcă nici plăcerea de a face ceva nu este aceeași.
În fine, duminica asta ce tocmai a trecut mi-am dat seama de aproximativ toate lucrurile ciudate care mi s-au întâmplat. Și încă mă mai gândesc cine este vinovatul pentru tot ceea ce s-a întâmplat… am căutat vinovații atât de mult încât am obosit și am uitat să trăiesc.
Câteodată mă simt captivă în propria mea viață și simt că nu am nicio cale de scăpare. Poate că era mai bine să iau totul ca pe un joc și să nu mă implic prea tare în nebunia asta numită relație. Pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că lucrurile din viața mea din acest moment nu merg într-o direcție bună și îmi pare rău de timpul pierdut. Dar ce mai pot face acum? Nimic, timpul deja a trecut și nu îl mai pot întoarce…
Sper ca măcar acum să-mi fie învățătură de minte și să nu mă mai încred în toată lumea, că altfel în loc să-mi revin o să am toate șansele să-mi dau viața și mai rău peste cap. Îmi doresc să am și eu parte de puțină liniște și un strop micuț de fericire, fără să-mi pese prea mult de ceea ce se poate întâmpla și fără să mai dau socoteală altora pentru fericirea mea.
Până la urmă parte din fericire este și a mea familie și fie că vor unii sau nu, sincer nu am de gând să-mi părăsesc familia sau sa ascult jignirile altora la adresa familiei mele. De aceea de fiecare dată când ajung acasă, la țară mă simt foarte, foarte bine și relaxată.
Adaugă un comentariu