Locul unde o să mă simt acasă

Locul unde o să mă simt acasă încă nu l-am găsit și încă îl caut… Cu fiecare zi care trece mă întreb încotro va merge viața mea? Habar nu am ce se va întâmpla mâine sau în viitorul apropiat.

De aceea am învățat să nu-mi fac planuri prea multe pe o perioadă foarte lungă de timp. Cu cât măresc durata unui proiect, cu atât îmi dau seama că nu voi mai realiza respectivul proiect.

Și da, de multe ori îmi pare rău. Dar știu că părerile de rău nu aduc nimic bun și nici nu îmi vor schimba situația. Singura care îmi poate schimba starea, poziția și situația este chiar acțiunea pe care o întreprind.

Cu cât acționez mai mult și mai repede, cu atât apar schimbări în viața mea. Iar asta este de înțeles. După atâta amărăciune și osteneală de a schimba câte ceva am obosit.

Am obosit să mai fac multe lucruri, dar printre cele mai sâcâietoare sunt legate de:

• contrazicerile din familie;
• negativismul unor persoane care se află în preajma mea;
• nepăsarea unora;
• umilința și gustul amar al vorbelor urâte;
• neputința de a schimba și de a face anumite lucruri;

Și cum nimic nu se schimbă de la sine, uneori toate acestea se bat cap în cap, cam în același timp. Iar situațiile rezultate sunt tare neplăcute. Poate că de asta în mintea mea a apărut și acel gând de a pleca departe cât mai curând. Și asta nu este doar un moft, ci mai degrabă o necesitate a mea.

E ca și cum singurul lucru pe care mi-l doresc este să plec. Știu că asta este cam greu de pus în practică, dar nu imposibil. Căci în copilăria mea, bunica îmi tot spunea – „fă din imposibil posibil”și atunci vei fi fericită. Am încercat să mă țin de îndemnul ăsta cât am putut eu de mult.

Dar nu mereu am și reușit și probabil că asta mi-a lăsat și gustul amar. Deși am încercat să mulțumesc pe toată lumea mi-am dat seama că eu nu sunt fericită. Nu eram fericită cu ceea ce am făcut și nici în prezent nu-mi găsesc mereu starea de fericire.

Doar că acum singura diferență ar fi că țin cont mai mult de ceea ce-mi place mie. Iar cerințele celorlalți le-am pus pe locurile secundare. Și poate că așa o să reușesc să-mi revin. Poate așa o să știu în fiecare zi să zâmbesc și să mă bucur de ceea ce am.

Poate așa voi ajunge acolo unde îmi doresc… Da, chiar acolo unde îmi doresc! Locul preferat, locul meu minunat, locul unde o să mă simt acasă și nu doar într-o casă…