Mă împiedic de propriile mele gânduri când vine vorba să mă mobilizez pentru a mă ajuta. În rest, pentru ceilalți nu am nici o problemă. Doar când vine vorba de mine mă blochez și nu pot gândi limpede ce pot face pentru a scăpa de probleme. Nu sunt invincibilă, dar știu că am momente când nimeni nu îmi poate sta în cale. Mi-aș dori să am astfel de momente și pentru mine, pentru interesele mele.
NU se întâmplă asta, ba din contră mă afund în cele mai mizere gânduri și rămâne să mă întreb de fiecare dată ce naiba se întâmplă de ce nu mă pot aduna ca și până acum. Și pentru că îmi place să citesc foarte mult am început să aplic tot felul de teste pe mine. Vreau să mă înțeleg mai bine, vreau să știu unde și de ce mă blochez când vine vorba de mine.
La început, căci toate au un început, am crezut că sunt prea timidă să fac față tuturor lucrurilor care se rostogolesc spre mine. Când vine vorba de o lume de cristal nu pot spune că o cunosc, deoarece niciodată nu am trăit într-o astfel de lume. Îmi place să mă descurc singură, îmi place să nu depind de nimeni în nici un fel. Poate că din această cauză am momente când sunt foarte rea, egoistă și nu vorbesc cu nimeni.
Asta nu pentru că îmi place, dar nu îmi face plăcere să fiu întreruptă în acele momente când lucrez la ceva. Nu mă interesează să realizez lucruri pompoase, ceea ce vreau să fac este să realizez lucrurile bine și în stilul meu. Nu mai vreau să mai aud că nu știu cine încearcă să mă ajute când nu este cazul.
Nu sunt nici cea mai bună, dar nici cea mai praf persoană care să nu poată să rezolve ceva. Am observat că dacă am motivația necesară pot trece peste munți ca și cum aș merge pe un drum drept și lin. Probabil că aceasta este problema mea nu mă motivez suficient de mult în fiecare zi. Poate că am nevoie de mult mai multe lucruri decât îmi imaginam.
Adaugă un comentariu