Am înțeles de foarte multă vreme că timpul nu stă niciodată în loc, dar niciodată nu am înțeles de ce noi oamenii nu învățăm din greșelile altora sau din propriile noastre greșeli. Eram odată la o trecere de pietoni în oraș. Așteptam bineînțeles culoarea verde a semaforului pentru a traversa strada, când am văzut la câțiva pași de mine doi copilași care ciocăneau la fiecare geam în parte al mașinilor ce așteptau și ele la semafor. Nu am știut cum să reacționez în acel moment, dar am rămas cu gândul la acei copii foarte mult timp. Nu sunt de acord să-și piardă copilăria stând pe străzi și cerșind câte o bucată de pâine. Copii nu erau agresivi, nici nu aveau cum, deoarece erau foarte mici.
Cred că unul avea vreo patru ani si celalalt abia stia sa stea în picioare. Nu înțeleg de ce părinții lor îi trimit la cerșit în loc să-i trimită în medii creative, sociale, care să le construiască un viitor și nu să îi îngroape în mocirlă… asta nu pot să înțeleg și niciodată nu voi încerca să înțeleg. Cei mai mulți ar spune că statul este singurul vinovat, eu tind să cred că în acestă problemă suntem cu toții implicați și cu toții suntem vinovați. Este ușor să dăm vina pe ceilalți, fără să încercăm să analizăm toate acele lucruri pe care la un moment dat le face fiecare dintre noi.
Nici un om de pe planeta asta nu este vreun sfânt, de aceea cred că ar trebui să ne implicăm mai mult în viața semenilor noștri, măcar îi putem asculta și le da o mână de ajutor atunci când ei nu mai au nimic și nu mai cred în nimic. Când ați ajutat ultima dată o persoană?
Adaugă un comentariu