Mă simt atât de obosită nu știu ce-i cu mine azi. Mă gândeam că poate s-a acumulat toată oboseala de săptamâna trecută, pentru că astăzi nu prea am făcut mare lucru.
M-am trezit ca și până acum, greu, fără chef de viață și cu o durere de cap insuportabilă. Am stat ce am stat în pat de m-am chinuit să adorm la loc, dar nu a mers… atunci am îndrăznit să deschid ochii și am văzut razele soarelui ce îmi încălzea fereastra și pe micuții mei prieteni ce mă așteptau zglibuliți de frig în fața geamului de la dormitorul meu.
M-am ridicat din pat amorțită parcă, am încercat să-mi întind slăbănogul meu corp, iar mintea mă îndemna parcă cu o voce impunătoare: hai du-te și fă o cafea, numai asta parcă auzeam în cap și nimic mai mult.
Ca să nu mai prelungesc momentul ăsta stupid și fără vlagă m-am târât până la bucătărie unde mă împiedicam de tot ce-mi stătea în cale, doar, doar să uit de cafeaua aromată.
Micuții mă așteptau ușor la geam și câte odată mai loveau fereastra cu ciocul în speranța că nu- i voi neglija și că le voi da orez ca în fiecare dimineață… apropo ieri am uitat să-i hrănesc, iar astăzi erau tare amărâți…
Până s-a încălzit apa pentru delicioasa licoare am dat la micuți să ciugulească și ei ceva, am așezat câteva din lucruri prin bucătărie, ca mai apoi să-mi pregătesc cafeaua… Offf, ce început banal de săptămână!…
Adaugă un comentariu