Îmi plac tot mai mult micuțele mele pauze, mai ales atunci când sunt pline de surprize. În ultima perioadă nu prea am avut timp să mă obișnuiesc cu ceea ce deja știam că o să se întâmple. Nu am avut timp nici măcar să observ schimbările din jurul meu.
Nu sunt o persoană absurdă numai că nu am avut starea necesară pentru a petrece mai mult timp alături de ceea ce mi-am dorit mereu. Am sperat în fiecare moment că lucrurile se vor îndrepta și că nu voi mai fi nevoită să îmi amintesc de tot felul de lucruri absurde și deloc bune pentru mine.
Am trecut și peste cele mai urâte momente, iar acum mă pregătesc să mă bucur de pauzele mele, de clipele mele libere. Și în sfârșit pot spune că sunt liberă și că acționez așa cum cred eu de cuviință. Nu am prea multe lucruri de făcut, căci la marea majoritate am renunțat și da, m-am concentrat doar pe ceea ce îmi place mie mai mult.
Zilele astea am fost surprinsă să observ că îmi plac schimbările și deciziile pe care tocmai le-am luat… Nu, nu regret nimic. M-am împăcat cu mine și cu alegerile mele. În altă ordine de idei nu mai vreau să mă împiedic de acele lucruri, pe care le făceam doar din obligație.
De acum vreau să mă bucur de fiecare moment în parte, vreau ca fiecare clipă scursă să fie ceva frumos, ceva de care să-mi amintesc cu drag și nu doar ceva care să fie. Aveam nevoie de aceste pauze în activitățile mele, poate că mai mult ca niciodată mi-am dat seama de ce sunt în stare, de ce pot face și la ce nu mă pot descurca.
Sunt aproape sigură că mai am multe lucruri de aranjat în viața mea, mai ales cele legate de suflet, dar cu puțin ajutor din partea timpului sunt sigură că toate vor decurge bine și într-un sens bun…
Și totuși îmi plac micuțele mele pauze… ce m-aș face fără ele…
Adaugă un comentariu