Furia și teama – cocktail-ul perfect!

Dacă cineva mi-ar fi spus cu ceva timp în urmă că nu îmi pot controla furia, cu siguranță aș fi ripostat într-un mod nu tocmai plăcut pentru o domnișoară. Dar după anumite evenimente mi-am dorit să aflu cum pot schimba anumite aspecte în comportamentul meu. Calea pe care am ales-o eu a fost puțin mai dificilă, dar cu cât mai aflam câte o informație, cu atât eram și mai motivată să-mi continui munca de cercetare.

Și uite așa am ajuns să citesc diverse cărți despre psihologie, dar și despre paranormal (mai ales că este un domeniu ce încă mă atrage). Unul dintre momentele cheie a fost exact atunci când am acceptat că am nevoie de cineva care să-mi îndrume pașii în această cercetare. După o discuție mai relaxată, decât de obicei, cu mama mi-am dat seama că era timpul să merg la psiholog.

Cum toată lumea din jurul meu spunea aceeași frază: „nu trebuie să mergi la psiholog! Nu ești nebună! Ce să cauți tu acolo?” mi-am dat seama că în felul acesta au apărut o parte din temerile mele ce m-au copleșit. Simțeam că mă sufoc dacă mai stăteam mult în preajma oamenilor ce îmi spuneau asta. Și într-un fel starea asta m-a obligat să iau o decizie.

Din fericire pentru mine am luat decizia cea mai bună. Iar acum dacă stau și mă gândesc la ceea ce am lăsat în urmă… îmi dau seama că la baza furiei mele se aflau de fapt anumite temeri. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că îmi pot neutraliza teama și îmi pot controla furia, oricare ar fi subiectul disputei.

În momentul în care scriu despre acest lucru zâmbesc, deoarece nu pot spune că în trecut aș fi putut să-mi păstrez calmul și să port o discuție normală, civilizată. E bine totuși că atunci nu mă răzbunam pe persoanele dragi, ci mai mult pe seturile de pahare ce îmi făcea plăcere să le achiziționez. Și acum mi-am păstrat acea plăcere cu mențiunea că nu mai distrug nici un pahar și totodată mă pot bucura de colecția mea de pahare (o altă nebunie din viața mea ca multe altele).

De data asta chiar sunt fericită de alegerile pe care le-am făcut. Și mai mult decât atât sunt fericită că nu le-am permis altora să ia deciziile în locul meu și să-mi dicteze ceea ce am de făcut. Indiferent de ceea ce ar spune lumea din jurul meu – eu mă simt liberă…

Liberă și independentă, pe deasupra perseverența m-a ajutat întotdeauna să obțin ceea ce mi-am dorit. Și apropo de sacrificii – nu există fericire mai mare decât atunci când obții acel ceva după nu știu câte ore de muncă. (Asta referitor la acele persoane ce îmi spun că nu mai știu să fac nimic în afară de munca mea).