Fuga după fericire… Fuga mea după fericire a început în acel moment în care nu-mi găseam locul, în acel moment în care m-am simțit dată la o parte. Mulți au senzația că trebuie să faci ceva neobișnuit ca celălalt să se simtă ciudat, să se simtă nelalocul lui.
În realitate un simplu gest sau un cuvânt spus aiurea poate aduce durere persoanei din fața ta. Din păcate aceste lucruri nu sunt conștientizate de foarte mulți oameni.
Și mă întreb oare când oamenii apropiați au ajuns să se poarte că niște străini și să se jicnească într-un mod foarte urât? În plus de asta se pare că nici recunoștința nu face parte din vocabularul nostru sau cel puțin al unora dintre noi.
De aceea mi-am propus ca în această lună să studiez puțin mai mult oamenii din jurul meu. Și nu o fac drept dovadă de răutate, ci mai degrabă ca un mod de a mă apără de pericolele existe sau posibile din jurul meu.
Mi-am propus să-mi schimb modalitatea de a gândi, dar și de a face diferite lucruri care să-mi aducă fericirea. De curând spuneam că nu există fericirea deplină, dar după ultima perioadă mi-am dat seama că fericirea se află la orice pas, numai că trebuie să fii capabil să o vezi în jurul tău.
De data asta nu am să mai fug după fericire, ci dimpotrivă am să o las pe ea să fugă după mine. Mi-am făcut o mulțime de promisiuni pentru acest sezon de iarnă, dar și pentru viitor.
Nu știu ce se va întâmpla în viitor, dar cu siguranță voi îmbrățișa tot ce mi se va așterne în cale și cu bune și cu rele. Până la urmă mă simt bine că am făcut un pact cu mine după atâta timp plin de dezamăgiri.
Adaugă un comentariu