Am avut o zi foarte foarte nebună, plină de intâlniri, căutat diverse lucruri și de gândit anumite proiecte… dacă vă închipuiți că mă plâng de toate astea, vă înșelați amarnic –
– îmi place să fiu activă, să muncesc mult, să depun eforturi ca în cele din urmă să mă pot bucura de munca mea și să am parte de satisfacția cuvenită.
Am avut o perioadă în care m-am ascuns de oameni și asta nu la figurat, ci la propriu. Dar azi am simțit din nou acel ceva, care mă făcea de fiecare dată să mă apropi de oameni, poate că efervescența mea nu mai suporta să stea în cușca ei și a evadat în momentul în care nu credeam că mai pot face nimic, dar nu mi-am revenit și sper asta, de fapt e o dorință încă aprinsă ce arde sufletul mai rău decât flăcările provocate de iubire.
Mă simt bine, cred că de fapt acum încep să trăiesc cu adevărat, poate că acum simt cât de palpitantă este viața mea sau poate că acum în târziul ăsta am descoperit cât de frumoasă este viața mea.
Și nu n-am murit, dar pur și simplu mă simt de parcă am reînăscut, mă simt bine în pielea mea, așa cum sunt eu – urâtă, ștearsă și uneori neînțeleasă. Nu îmi pasă de ce cred alții pur și simplu sunt din nou eu, cea care cu mult timp în urmă avea forță să mute munții din loc pentru aș îndeplini fiecare vis în parte. Sunt atât de fericită! Iar toată fericirea asta mă face să muncesc mult mai mult, să-mi dovedesc mie că pot și că într-o zi prin muncă voi schimba ceva aici în lumea asta mohorâtă.
Adaugă un comentariu