Ieri așa cum era de așteptat am fost în vizită pe la bunica. Bineînțeles că eu nu pot spune că am fost doar în vizită la bunica, ci și în vizită la David, năzdrăvanul meu, nepotul. Printre multe alte am știut de la început că o să fie o revedere puțin cu scântei, dar mi-am zis că nu este cazul să fac din asta o tragedie. Și mai mult decât atât am ieșit din casă cu scopul clar de a mă destinde și a mă bucura de ceea ce am – liniștea și energia lui David.
Speram să nu asist la scene de bârfă sau mai știu eu ce neînțelegeri și totuși am avut parte de exact ceea ce nu mi-am dorit. Și exact atunci când mi-am dorit să scap liniștită și să nu fiu întrebată de nu știu ce chestii, exact în acel moment s-au găsit băbuțele mele să mă ia la rost în legătură cu vechea lor „problemă” – iubitul meu. Le-am spus că nu vreau să vorbesc despre el și prin urmare m-am ridicat de la masă și am plecat prin grădina plină de flori a bunicii.
N-am vrut sub nici o formă să le dau apă la moară ca să-l bârfească pe al meu, bineînțeles că așa au început și discuțiile mai aprinse. Așa că eu am avut parte de o lungă plimbare prin grădină și chiar dacă am momente când îmi doresc să dispar din calea lor îmi dau seama că prea multe lucruri nu pot face. Dar, da, când vine vorba despre al meu, despre el nu suport nici un fel de întrebare și nici nu sunt obligată să le dau nici un fel de explicație în legătură cu relația noastră.
Ceea ce se întâmplă între noi se întâmplă doar între noi și atât. Iar de data asta mi-am promis că nu o să mai las pe nimeni să-și dea cu părerea în legătură cu noi. Însă pentru că am amintit de grădina de flori am cules și eu câteva amintiri pe care am să le postez și aici.
Adaugă un comentariu