Habar nu am ce se întâmplă cu mine mă simt de parcă tot pământul îmi fuge de sub picioare. Am senzația că dintr-o clipă în alta am să cad într-o gaură imensă. Până acum nu am mai simțit asta și sinceră să fiu nu credeam niciodată că voi simți toate aceste lucruri.
Am avut impresia că am greșit, că tot ce am făcut s-a întors cumva împotriva mea și nu spre binele meu. Mă uit în jur și observ cum toți sunt entuziasmați de aceste sărbători, mă uit și nu-mi vine să cred că nu mai simt nimic.
Nici măcar o simplă și singură emoție, nimic care să mă facă să visez așa cum se întâmpla de obicei, nimic care să mă facă să zâmbesc din nou. Am încercat să găsesc acel loc întunecat dinăuntul meu, de unde provine tristețea asta și să-l umplu cu iubire. Spre dezamăgirea mea nu am găsit nimic, totul este pustiu… totul e fără viață, fără culoare, fără vise și fără fericire. Am rătăcit nopți la rând să găsesc acel ceva care-mi lipsește, care de obicei mă făcea să tresar și care îmi umplea sufletul cu bucurie. Deși în prezent am toate motivele din lumea asta să fiu fericită nu sunt și asta mă duce cumva într-o zonă de disconfort și de o stare din ce în ce mai precară.
Uneori nu mai am chef de nimic, nu mai am chef să realizez toate acele activități prin care la un moment dat mă simțeam vie, fericită, și greu de crezut în prezent, împlinită. Aș putea să spun că uneori mă uit în oglindă și nu recunosc persoana din fața mea, nu știu cine este și nu știu cum aș putea să o readuc la viață.
Am încercat metodele vechi și până acum nu am simțit nicio diferență, până acum niciuna nu a dat roade și dacă voi continua așa presimt că lucrurile se vor înrăutăți în viața mea, fără acordul meu și asta este cel mai deranjant. Nu știu ce am să fac, nu știu încotro să mă îndrept și nu știu cum să scap de starea asta care uneori e de tristețe și alteori de nepăsare, o nepăsare care doare…
Adaugă un comentariu