Ce bine că nu am permis și nici mașină. La cât de neatentă sunt și împrăștiată cred că aș fi avut câteva accidente bune la activ. Așa cel puțin știu că nu sunt un pericol public pentru nimeni, iar dacă am chef să mă plimb pot apela fără nicio problemă cu transportul în comun. Chiar dacă pentru cele mai multe persoane transportul în comun devine o adevărată problemă, ei bine pentru mine nu. Zilele trecute chiar am discutat cu un amic despre faptul că va trebui să meargă la un service auto pentru aș schimba cauciucurile.
Câtă bătaie de cap pentru lucruri de nimic. Chiar nu mai înțeleg nimic din toate aceste lucruri și sinceră să fiu nici nu vreau să dau de permis. Mi-e mult mai bine așa și în plus de asta e și mai bine că se poate ocupa de asta prietenul meu (măcar cel puțin până îmi înving eu teama de mașini). M-am gândit ce-i drept și la varianta de a-mi transforma iubitul în șofer. Încă nu știu dacă va fi de acord cu asta, dar în timp va fi singura lui variantă. O altă problemă la care m-am gândit a fost costurile ridicate pentru a întreține o mașină.
Cum toate chestiile s-au scumpit în ultima perioadă, nu mă aștept să coste puțin reparațiile, schimburile de nu știu ce și mai nu știu ce sau orice altceva de care ai nevoie la un automobil. Mă uitam serile trecute când mergeam de la serviciu către casă la anumite mașinuțe de lux ce par mai mult abandonate decât ale unor persoane. Una dintre mașini am observat că are parbrizul spart, cealaltă duce lipsă de oglinzi, iar pe alocuri erau bușite.
Cel puțin în aceasta problemă pot să vă ajut de restul nu știu nici eu. Dar cu o informație de la unul, o altă informație de la altă persoană și îți poți repara mașina la specialiști fără să-ți pierzi timpul cautând într-un timp scurt oamenii potriviți. Iar pentru cei ce spun că nu sunt o iubitoare de mașini se înșeală amarnic. Îmi plac mașinile, cel puțin să le privesc, să le admir, dar nu să le conduc. Așa cum am spus prefer sa îmi folosesc picioarele și mijlocul de transport în comun.
Deci nu vreau să îmi iau permis și nici nu am de gând să fac ceva în acest sens… Iubitul meu încă mai speră că într-o zi va reuși să mă facă să accept varianta de a învăța pentru permisul auto. Nu cred că are vreo șansă, cel puțin până nu scap de teama mea de mașini și multe alte chestii. La câte probleme s-au întâmplat într-o anumită perioadă nu cred că voi avea prea mult curaj. Nici măcar să mă gândesc la aceste amănunte.
Sper să pot trece peste aceste obstacole cât mai curând, dar mă tem că pentru un moment timpul ăsta este împotriva mea. Sau poate ca doar mă înșel și văd lucrurile altfel.
Adaugă un comentariu