Crezi că a doua șansă există? Poate că există, dar va trebui să fii ceva mai atent la fiecare mișcare pe care o faci. Eu vorbesc din proprie experiență, căci deseori lumea pe care o proiectam în mintea mea nu se pupa cu cea din realitate…
Problema mea cea mare se rezumă la – „există a doua șansă chiar și atunci când știi că ai greșit?”. Sau mai bine spus când ai greșit în fața unei persoane dragi? Proiecția minții asupra unor frici și temeri te face să nu mai fii tu, să nu mai știi ce vrei și în cele din urmă să pierzi esențialul, să te pierzi pe tine și să devii doar o mică părticică din marea mulțime…
Eu am trecut prin asta cu ceva timp în urmă… cred că sunt mai mult de doi ani și jumătate… Pe atunci am renunțat la o persoană extrem de importantă pentru mine – și asta nu pentru că nu aveam sentimente față de ea….
Ci pentru că în cele din urmă mintea mea proiecta asupra acelei persoane tot felul de gânduri și scenarii, care nu aveau nicio legătură cu realitatea. Și azi un pic, mâine iar un pic am ajuns să îndepărtez chiar persoana pe care o îndrăgeam.
Cum s-a întâmplat asta?
Foarte simplu – ego-ul meu a fost și s-a ridicat mult mai înalt față de ceea ce trebuia să fiu și să aleg… În loc să gândesc situațiile la rece în acel moment am ales să fac pe victima ceea ce nu mi-a adus nicio bucurie, niciun avantaj.
Ba dimpotrivă greșelile s-au ținut lanț și în loc să observ ceea ce făceam, înaintam în prostia mea. Și uite așa în primăvara asta a trebuit să fac o alegere și să decid cu privire la ceea ce vreau să fiu și cum vreau să fiu fără să mai fac greșeli și fără să mai ignor ceea ce simt. Căci totul a plecat de la negarea unor sentimente adevărate, iar problemele s-au adâncit fără cale de scăpare.
Astăzi sunt fericită am la îndemână o nouă șansă de a fi lângă persoana pe care am iubit-o mereu în sinea mea. Numai că singura diferență față de trecut este că de această dată știu ce vreau, știu ce îmi doresc și unde vreau să ajung și asta fără să-mi mai pun ego-ul la bătaie. Mi-am dat seama că în fața lui am lăsat toate armele jos, căci dacă nu aș face asta știu că aș suferi din nou…
… Și nu, nu mai vreau suferință. Vreau doar un strop de fericire… Iar el este fericirea pe care mi-am dorit-o mereu și pe care era să o pierd din prostia mea și din pricina ego-ului meu prea ridicat…
Așadar cea de-a doua șansă există numai că trebui să fii ceva mai atent și în același timp plin de dorință.
Adaugă un comentariu