Am trecut săptămâna trecută pe lângă casa unui cetățean așa cum fac de obicei când trebuie să merg la televiziune. De ce vă povestesc toate astea? Buna întrebare… vă povestesc pentru că m-am obișnuit cu un micuț personaj ce aparține acelei casei, acelui cetățean. Nu îl cunosc pe propietar nu mă cunoaște, numai că m-am îndrăgostit de ceva ce-i aparține.
Sau în fine nu m-am îndrăgostit, doar că îmi aduce aminte de ceva foarte special pentru mine. Îmi aduce aminte de micuțul meu Max care mă trezea în fiecare dimineață, mergea cu mine până la facultate și mă aștepta câte 4-5 ore pe zi lângă ușa sălii de curs. După toate astea aventura noastră se creiona în momentul în care redactora șefa mă trimitea pe teren să aduc știri. El, Max, știa tot ce fac, simțea dacă îmi este rău, dacă n-am chef de nimic și încerca așa cum știa el mai bine să mă înveselească.
Acum însă acele zile au trecut și odată cu trecerea lor mi l-au răpit și pe Max. Și da este adevărat am rămas singură din cauza unui stupid de accident. Atunci Max a fost eroul meu și acum a rămas eroul din sufletul meu. Dacă atunci nu am știut ce înseamnă să te sacrifici pentru cel mai bun prieten, el mi-a demonstrat că nimic nu contează și toate barierele sunt depășite, mai ales atunci când iți iubești aproapele.
Acum toate amintirile par mai vii, de fiecare dată când trec pe lângă această casă, acolo în acea curte am descoperit un Max ca al meu.
AndreiS a zis
Foarte tare! Este cât se poate de valabil în majoritatea cazurilor. Eu am avut un prieten la fel, pe care ţin minte că am fost obligat să-l dau altcuiva vreme de 3 săptămâni, pentru că am fost plecat şi nu avea cu cine sta. A stat supărat numai la uşa ieşirii din apartamentul respectivului şi a mâncat foarte puţin în alea 3 săptămâni. Când m-am întors era fericito-nervos, mi-a rupt pantalonii cu colţii, de draci că l-am lăsat şi am plecat. După ce s-a văzut din nou acasă, s-a calmat…
Kitty a zis
Pai sa stii ca animalutele astea ne simt lipsa cel mai mult.
Lilly a zis
sunt foarte destepti cainii, si mie imi plac foarte mult
cel pozat de tine imi place mult 🙂
Kitty a zis
Mie imi trezeste atatea amintiri… nu stiu daca o sa pot sa imi cumpar unul cum a fost Max…
Daniela a zis
De frumos, e frumos rau dar oare ce comportament are?
Kitty a zis
După cum îl știam pe al meu e foarte calm, atent și foarte protector, pe mine m-a ajutat în câteva situații mai aiurea, dar cel pe care l-am pozat nu știu pentru că nu este al meu.
SebiBu a zis
Husky , iubesc câînii ăștia !
Kitty a zis
Si eu…
Valentin. a zis
Sunt disperat dupa ei :)):X