Am emoții pentru ziua de mâine, de fapt recunosc am foarte mari emoții. Mâine mă voi întâlni cu una dintre prietenele mele Rodica și vom stabili prioritățile noului nostru proiect. Fac ce fac și tot trebuie să încep eu ceva nou, nici nu termin bine o idee, un proiect, că deja am o nouă idee pe care vreau să o pun în practică. Mă gândesc din ce în ce mai serios dacă să mai pierd timpul pe la actualul meu loc de muncă sau să încep să-mi construiesc visele pe propriile mele proiecte așa cum am învățat de la anumite persoane dragi mie.
Cred că datorez foarte multe lucruri ambelor mele bunici, parinților mei, dar în special fratelui meu. Încă și acum mai avem obiceiul să ne vorbim pe furiș, fără ca ai noștri părinți să știe despre ceea ce vorbim. În acest fel am ajuns să ne povestim tot felul de pățanii și întâmplări, dar ne-am și dat sfaturi unul celuilalt, mai ales când a fost cazul. M-am bucurat enorm când am auzit că a reușit să se angajeze pentru prima dată, și tot atât de mult m-am bucurat când am aflat de plecările lui la diferite concerte, mai ales că de câteva ori am avut plăcerea să-i finanțez biletele pentru concertele lui preferate.
În altă ordine de idei sunt de două ori mai emoționată până acum, pe de o parte că mâine voi stabili un nou proiect, iar pe de altă parte pentru că mâine voi ajunge acasă, la țară după aproape două luni în care nu am dat pe acolo și sper în felul ăsta să le fac și o surpriză alor mei. Abia aștept să-i văd.
Adaugă un comentariu