Nici nu-mi vine să cred cât timp a trecut de când fratele meu a decis să plece și să muncească în altă parte, în altă țară. M-am gândit de atâtea ori că eu sunt vinovată pentru tot, deși știam că trebuie să-l opresc n-am vrut să creadă că sunt împotriva lui. Nu am fost niciodată împotriva lui și nici nu voi fi, dimpotrivă noi am fost mereu împreună, indiferent de situație și timp.
Ar fi absurd să las distanța asta să ne despartă, cu atât mai mult că mi-am propus să fiu fericită pentru el. Cu toate astea am știut de la bun început că asta a fost alegerea lui și poate că m-am simțit puțin vinovată, căci i-am spus să încerce și să nu se dea bătut. Asta într-un fel, însă într-altul sunt fericită că a putut să facă mai tot ce și-a dorit și sunt fericită că într-un fel sau altul l-am ajutat să zboare, iar pentru asta nu mă simt deloc vinovată.
Probabil că aș fi putut face ceva mai mult pentru el, dar știu că toate astea n-ar conta acum. M-am bucurat enorm când am vazut ca și-a luat caietul de schite, pe care eu i l-am daruit. Sincer abia așteptam să văd prima schiță de acolo, din îndepărtare. Acasă era întotdeauna altceva, acasă îmi plăcea să răsfoiesc fiecare schiță, fiecare desen al lui pentru că asta mă făcea să mă simt bine, să mă simt vie. Și îmi placea tare mult să-l urmaresc, așa printre picături, când fratele meu își realiza schițele.
Îmi amintesc și acum că la un moment dat i-am propus să-i pictez schițele, iar răspunsul lui a fost – nici să nu te gândești. Lui îi place cărbunele, iar mie îmi plac culorile, dar chiar și așa știam când să ne tachinăm și când să ne oprim. Mi-e atât de dor de el, de schițele lui și de ce nu de micile noastre „certuri”. Aaaaa și să nu uit mi-e atât de dor de Cori, cine s-ar fi gândit că o să ajung să îndrăgesc atât de mult pisica fratelui meu…
Eu una nu credeam că o să se întâmple asta, dar încă aștept ca fratele meu să se întoarcă acasă. Și ca un fapt divers e primul an când nu suntem împreună de sărbători, primul an când nu ne sărbătorim zilele de naștere și suntem foarte departe unul de celălalt… sper să fie totuși și ultimul an când se întâmplă asta…
Adaugă un comentariu