E bine să ne pregătim din timp pentru lucruri neplăcute

Am încercat de foarte multe ori să-mi ascund tristețea față de persoanele pe care le iubesc. Nu am făcut asta din răutate sau egoism, dar pur și simplu nu am vrut să le transmit starea mea de indispoziție și lor. Am păstrat-o doar pentru mine căci cred că așa este mult mai bine. Mi-am amintit dintr-o dată toate lucrurile pe care a trebuit să le suport la un momendat.

Mi-am amintit că în afară de familie și câțiva prieteni pe care îi pot număra pe degetele de la mână, nimeni nu a fost acolo cu mine să mă ajute, să mă sprijine în acele momente groaznice. Da, știu foarte bine că pe atunci nu aveam prietenii de azi. Dar prietenii din acel moment m-au dezamăgit foarte, foarte rău. Așa că într-un târziu am renunțat la prietenia lor și mi-am văzut mai departe de treabă.

Și totuși am trecut peste toate aceste probleme, mai puțin peste una singură. Nu am putut să uit în nici o secundă acel accident pe care l-am avut. Probabil că nu am să-l uit niciodată, tocmai de asta mă tem cel mai mult. A fost o perioadă în care îmi visam accidentul în fiecare seară, apoi treptat nu am mai avut acel coșmar. Ciudat sau nu, zilele trecute am început să am din nou acelasi coșmar.

Practic am început să-mi revăd accidentul de fiecare dată când îmi pun capul pe pernă. Am început să am insomnii și chiar mai raău decât atât prefer să dorm cât mai puțin tocmai să evit acest coșmar. În speranța că voi reuși să scap de acest coșmar am fost la sfârșit de săptămână la țară. Am crezut că acolo voi găsi liniștea ce îmi lipsește acum, dar nu. Am ajuns acasă și am alergat spre camera mea, acolo unde m-am așezat pe pat și am început să plâng.

Încerc să mă readaptez la noua mea viață, dar pe bune dacă pot. Uneori mă simt ca o ciudată, care nu poate face nimic fără ajutor… Deși știu că nu este așa, deși știu foarte bine că mă pot descurca și singură mai bine decât dacă m-ar împinge cineva de la spate, dar asta este nu mai pot fugi de trecutul meu.

Culmea m-am visat de atâtea ori moartă încât i-am spus mamei să se pregătească pentru acest moment. Ba chiar mai mult de atât i-am spus că poate găsi firmă servicii funerare sector 6 bucurești, care să se ocupe de tot fără ca ea să-și mai facă atâtea griji. Mama a încremenit și nu știa ce să-mi răspundă. A rămas mută de uimire și nu putea sau nu înțelegea ceea ce eu i-am spus.