Abia aștept să vină ziua de sâmbătă și abia aștept să ajung acasă la mine. Primul lucru pe care am să-l fac e să-mi ud toate florile și să stau un pic de ele să le îngrijesc. Nu am mai petrecut timp cu plantele mele și îmi doresc să stau tot sfârșitul de săptămână lângă plantele mele. Tata se va bucura foarte mult când va afla că voi sta de sâmbătă dimineața până duminică seara. Nu am foarte mult timp la dispoziție să-mi petrec cu ei, dat sfârșitul ăsta de săptămână îmi doresc să fie ceva frumos, ceva special. Toamna asta am avut momente, care mai de care mai speciale, unele mai plăcute decât celelalte, iar altele puțin mai dificile, dar până acum le-am făcut față cu brio. Toate provocările astea mi-au dat o stare de neliniște, dar am încercat să stau cât mai calmă cu putință.
Cu siguranță mama va fi plecată la serviciul ei, iar eu voi ramâne cu tata și probabil cu fratele meu asta în cazul în care nu va fi și el plecat la serviciu. Oricum nu contează cu cine voi rămâne acasă căci voi avea suficiente lucruri de făcut și asta îmi face plăcere de fiecare dată când ajung la țară. Mă neliniștește un singur lucru și anume acela că nu îmi pot controla anumite emoții, iar tata va simți acest lucru și mă va întreba ce se întâmplă cu mine, iar asta este o mare problemă pentru mine.
Cum să-i spun că nu mă simt bine, cum să-i spun că lucrurile pe care le credeam perfecte sunt total greșite, iar drumul pe care merg acum este unul necunoscut și plin de capcane. Nu îmi doresc să îl mint, dar sănătatea lui este prea fragilă pentru a afla crudul adevăr. De aceea voi încerca să evit această situație și să o ascund cât pot eu mai bine. Și totuși rămâne acel gând de bucurie și fericire, acel gând că voi ajunge acasă.
Adaugă un comentariu