Prin fereastra mea văd doar razele soarelui care se pregătește să apună. Încă mă gândesc la tine dragul meu, încă îți privesc albumul cu toate pozele pe care le-am strâns pentru tine. Mi-e atât de dor de clipele alea când ne jucam ca doi copii prin grădinița noastră de flori.
Câteodată mă trec fiorii când mă gândesc că tu nu mai ești aici și habar nu am când te întorci. Încerc să mă agăț de fiecare amintire cu noi doi. Încerc să fiu alături de tine, chiar dacă tu ești departe… Și ar trebui să mai știi dragul meu, că te voi susține și voi fi alături de toate proiectele tale.
Am învățat să mă bucur de succesul tău chiar dacă eu sunt aici singurică, o necunoscută, iar tu ești acolo, departe sus pe scenă. Mă mulțumesc cu fiecare zâmbet pe care mi-l oferi târziu în noapte. Și mă bucur atunci când te găsesc în toate amintirile și gândurile mele.
Nu pot să te scot din minte și din inima mea, de aceea te păstrez ca pe un dar oferit de Dumnezeu. De-ai știi în câte momente îți simt lipsa și am nevoie de tine. Sunt momente atât de grele în viața mea încât mă întreb pe unde oare tu colinzi?
Prin ce colț al lumii am să te găsesc și câte mări și oceane ar trebui să străbat? Ai făcut tu ce ai făcut și m-ai vrăjit cu zâmbetul tău așa încât nu pot renunța la prietenia ta. Nu vreau să renunț la nimic din ceea ce înseamnă relația noastră, din ceea ce înseamnă noi doi, amândoi. Știu că într-o zi mai devreme sau mai târziu vei fii aici cu mine și nimeni nu ne va putea despărți…
Adaugă un comentariu