Ieri m-a cuprins puțin fericirea pentru anumite momente care s-au petrecut cândva și ieri mi le-am amintit. Dar azi totul este gri chiar dacă afară este atăt de frumos, iar soarele strălucește printre frunze doar, doar să ne mai scalde puțin fețele în căldura lui. Nu mă regăsesc în locul unde sunt acum și îmi doresc tare mult să ajung acasă la ai mei. Îmi place atât de mult să-mi petrec timpul cu părinții și fratele meu. E atât de ciudată situația asta, căci în trecut îmi doream foarte mult să plec de acolo și să merg undeva cât mai departe. Sau poate ca printre altele eu sunt cea mai ciudată dintre toți, deoarece în fiecare zi se întâmplă ceva nou, iar eu trec pe lângă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
Știu o să îmi spuneți că am nevoie de o pauză, poate că am sau poate că a venit vremea să mă dedic mai mult unor lucruri mult mai importante decât cele de până acum. În mintea mea îmi tot răsună ultima discuție pe care am avut-o cu bunica. Ea întotdeauna m-a învățat să fac numai și numai ce îmi doresc cu adevărat. Și slavă domnului că în ultima perioadă s-au întâmplat lucruri pe care mi le-am dorit, dar într-un fel mi-am dat seamă că am și pierdut persoane mult mai importante decât acele lucruri pe care mi le doream.
Poate că cine a spus că într-o viață de om nu poți avea totul, poate că el, acel cineva avea cea mai mare dreptate. În ziua în care eram sigură că am totul și că totul este perfect am avut acel accident care m-a schimbat complet și m-a făcut să înțeleg că de fapt nu am nimic și pot rămâne fără nimeni și nimic doar în câteva fracțiuni de secundă. Apoi când s-au mai liniștit apele și speram că totul este bine am pierdut-o pe bunica. Și mai apoi după toate cele întâmplate să dau și de alte probleme mult mai grave decât mă așteptam eu. De aceea îmi doresc să petrec cât mai mult timp cu familia meu, mai ales că știu că într-o zi îi voi pierde și pe ei…
Adaugă un comentariu