Doare… și a ajuns să mă doară rău…

„M-am săturat de lucruri, vorbe, fapte, întâmplări care dor… vreau altceva… vreau liniște… și pentru liniște aș renunța la tot”.

Astăzi mi-am dat seama că unii oamenii nu pot să se oprească din aș răspândi propriile frustrări, propriul venin. Am crezut că poate sunt eu prea nu știu cum și că iau totul prea personal, dar nu… așa sunt oamenii răi… sau cel puțin o parte din ei.

Mi-am tot zis că nu are rost să continui într-un loc unde nu-mi găsesc liniștea, unde nu pot fie u, unde totul este împotriva mea și doar simplul fapt că exist și nu fac pe placul altora este o problemă.    

Am tot încercat să ajut pe toată lumea, dar văd că lucrurile se întorc împotriva mea… Așa că am decis să plec. Am decis să mă ocup de mine și doar atât…

Mă voi pregăti pentru examene temeinic, am să învăț până o să fiu sigură că voi avea rezultatele pe care mi le doresc și apoi mă voi muta în altă parte, voi pleca de aici pentru că nu mai are nici un rost și nici nu îmi mai găsesc locul.

O să-mi reiau activitățile care îmi plac, iar de celelalte am să mă desprind pentru că nu mă mai simt eu, pentru că s-au întâmplat atât de multe lucruri care îmi displac și care nu-mi fac bine.

M-am săturat de intrigi, de vorbe aruncate aiurea și cam de toate laolaltă. Avea bunica o vorbă:„taie răul de la rădăcină…”. Ca să pot face asta trebuie să plec din locul în locul în care sunt acum și fix asta voi face.

Nu mai am nici forță, nici răbdare să mai aștept… am obosit și oboseala asta se transformă într-o durere cruntă.

Oricât de bună, de iertătoare aș fi nu pot trece peste niște vorbe și-atunci am ajuns să mă întreb de ce mai continui într-un loc ce nu-mi aparține și nu mi-a aparținut niciodată…

Doare când vezi că tu depui eforturi să fie totul bine și nici nu ajungi bine acasă că începi să-ți auzi vorbe… Astăzi a fost fix picătura aia care a umplut paharul și care m-a făcut să vreau altceva…

Iar acel altceva o să se întâmple cât mai curând…

„…oricum la drept vorbind nimeni nu are nevoie de mine…”.