Azi m-am întâlnit cu Alina… e din nou supărată, de fapt nu chiar supărată mai degrabă dezamăgită, iar problema este aceeași din totdeuna – un loc de muncă. Încă nu am găsit rezolvare la această problemă, deși am făcut eforturi împreună, ne-am străduit, am încercat să batem la toate ușile posibile încă nu am reușit nimic. Iar starea ei de îngrijorare mi-o transmite și mie de fiecare dată când ne întâlnim. Am încercat să o ajut așa cum am putut eu mai bine, încerc să găsesc soluții și cel mai mult încerc să o fac să nu-și piardă speranța, dar se pare că această speranță a fost pierdută de foarte mult timp.
Mă simt prost, mai bine spus foarte prost pentru că este prietena mea, de fapt ne-am apropiat atât de mult încât eu o văd ca pe o soră de aceeași vârstă cu mine și da… starea ei proastă se reflectă uneori și în acțiunile mele. Chiar dacă în fața ei încerc să par o fire indiferentă și mai mult de atât să îi dau sfaturi, să o ajut, atunci când ne despărțim rămân cu un gust amar pentru că nu pot face mai mult pentru ea. Știu că este o persoană bună și merită mult mai mult decât atât ce are în prezent. Nu știu ce se întâmplă, dar de câte ori o văd pe ea, mă văd pe mine în urmă cu ceva ani, când nu aveam un loc de mucă stabil, mă chinuiam cu faculatea și încercam cu disperare să mă agăț de un loc de muncă, în care să se reflecte profesia și caracterul meu.
A fost o perioadă destul de urâtă, de grea, ce părea că nu se mai termină, dar totuși am avut răbdare și credință și totul a trecut cu bine, chiar dacă acum îmi este bine cu ceea ce am, asta nu înseamnă că nu pot face anumite lucruri încât să-i ajut pe ceilalți, poate că nu mereu sunt fericită și să am ceea ce îmi doresc, dar știu un singur lucru, că îmi pot găsi fericirea atunci când dăruiesc ceva cuiva și îi răpesc zâmbetele de pe buze. Iar dacă nu pot dărui ceva, atunci mă ascund într-un colț și încep să scriu – singurul refugiu, care nu m-a făcut niciodată să sufăr sau să simt durerea.
Adaugă un comentariu