Nici nu au trecut bine câteva ore de la primul meu post din această dimineață, că au și apărut câteva secvențe din videoclipul piesei „I can’t make you love me”, unde desigur ne-am obișnuit cu toți să remarcăm frumusețea artistei, Priyanka Chopra, în diferite ipostaze… mai jos puteți să vă minunați de secvențe… Pe curând!
Azi m-am simțit altfel, am încercat să fac lucrurile altfel, iar dacă mi-au ieșit sau nu, am înțeles că dacă vreau ceva bun în viața mea trebuie să-mi schimb atitudinea, trebuie să învăț să trăiesc în prezent, iar mai presus de toate trebuie să simt fiecare moment din viața mea, fiecare clipă ce trece poate fi un început , un altfel de început, o altfel de viață.
Mă săturasem să mă gândesc la ce trebuie făcut, la lucrurile pe care mi le doream deși știam că nu este încă momentul să le am… mă învățasem așa să fiu captivă undeva, într-un anumit loc sau într-o anumită amintire, ca mai apoi să uit și să trec în grabă pe lângă adevăratele senzații din viața mea… poate că nu am știut să le trăiesc și cel mai rău dintre toate nici măcar nu am știut unde să le privesc sau cum, parcă aș fi avut un văl peste ochi ce nu mă lasă să văd adevărul despre cine sunt, ce pot face cu adevărat și unde mă poate duce toată pofta asta de a merge cât mai mult și parcă din ce în ce mai sus.
Mă simt atât de fericită, iar fericirea asta vine din interiorul meu… cum e posibil să mă simt așa, când am tânjit după asta atâta timp, iar acum mi-a umplut întreg sufletul într-o fracțiune de secundă. Deseori se spune că dacă faci fapte bune te simți mult mai bine, dar eu azi n-am îndrăznit nici măcar să privesc cerul, să ascult cântecele păsărelelor sau să hrănesc vechii mei musafiri (doi sau trei cuci care-mi lovesc cu ciocul dimineața fereastra dormitorului)… cum să fiu fericită când eu n-am contribuit cu nimic?
Sunt fericită pentru că împărțim același apus, aceleași lucruri simple pe care toată lumea le dă uneori la o parte sau alteori nici măcar nu le mai bagă în seamă… Azi am primit cel mai frumos apus, și da este frumos pentru că este de la tine, un alt colț de lume, altfel de persoane, altfel de sentimente… poate cele mai frumoase, cele mai pure… toate astea mă fac fericită și-mi dau un impuls să merg mai departe să-mi sparg barierele și niciodată să nu mă umilesc pentru toate astea îți sunt datoare cu mii de mulțumiri poate insuficiente să te răsplătească…
Frică, teamă și fiori… pe toate le-am simțit în trecutul meu, dar acum m-am hotărât să nu mai aparțin lui… am o viață înainte cu bune și cu rele, mă voi descurca pentru că sunt ambițioasă, am voință și mai presus de toate vreau să-mi îndeplinesc toate visele, chiar dacă uneori pare o nebunie ceea ce vreau să fac, asta mă ține încă cu picioarele pe pământ și mă face să lupt în continuare pentru ele.
M-am săturat să fiu captivă între problemele din trecut, m-am săturat să rămân singură, în urma tuturor, așa cum o frunză rămâne pe timp de toamnă spre iarnă, singură printre ramurile unui arbore. Vreau mai mult de atât, vreau să mă eliberez din acest trecut nefericit și vreau… și-mi doresc să mă ridic deasupra lui, să mă refac după o lungă perioadă de stagnare, de hibernare mai bine spus… vreau să uit de tot ce a fost, vreau o viață nouă, cu oameni noi, cu întâmplări noi, cu tot ce poate fi bun pentru o viață normală și aproape fricită, aproape de toate visele mele, aproape de oamenii pe care îi iubesc, pe care i-am cunoscut acum în prezent, în acest prezent care mă face fericită… mă face să fiu așa cum sunt eu în realitate, fără să mă schimbe nimeni, fără să aibă prea multe pretenții de la mine, pentru lucrurile pe care le fac, un lucru e clar nu vreau să mă schimbe nimeni, dacă acea schimbare va veni, va avea loc doar dacă eu mă simt bine cu acea schimbare.
Mă simt ciudat sunt cu bărbatul pe care îl iubesc și totuși nu sunt fericită… nu îmi place locul în care trăim, de fapt mai exact m-am sturat să tot curăț în fiecare zi, dimineața când mă trezesc să curaț tot, iar seara când ajung de la serviciu să constat că toată munca mea a fost în zadar, iar mizeria este la loc de cinste… parcă aș avea în grijă o gloată de copii, dar în realitate situația este cu totul și cu totul alta… și sincer m-am săturat să muncesc pentru patru în loc de doi.
[Citeşte mai departe…]
