Imi place sa dansez, intotdeauna mi-a placut placut sa fac asta desi am avut si eu nevoie de cineva care sa ma intrume pentru acest lucru. Nu stiu ce cred altii despre dans, dar pentru mine este modul cel mai placut de a uita de toate grijile, de a face mereu altceva, dar mai ales de a te impaca cu tine insuti. Poate ca este calea cea mai simpla de a ajunge usor si eficient la acea bucurie pe care ti-o doresti si pe care ai vrea sa o ai din totdeauna. Dansul poate da culoare, poate fascina suflete, dar daca este inteles gresit atunci poate deveni cea mai mare povara pe care o cari dupa tine si de care nu iti vei da seama niciodata. M-am lasat de dans pentru ca asa a vrut soarta candva nu pentru ca am vrut eu asta sau poate cum au vrut altii sa spuna: gata a îmbătrânit și nu mai are ce cauta în această lume. Astea sunt doar cuvintele din imaginația lor nu prea creativă și mult îngustă. Dansul a fost și va rămâne pentru toată lumea nu contează cât de mic ești, cât de slab, cât de gras sau cât de înalt, totul constă în a vrea să faci mișcare, în a vrea să faci altceva față de ceilalți, nu ține de vârstă, bani sau mărime, contează cât de mult vrei să faci asta.

[Citeşte mai departe…]

Când ați ascultat ultima dată o piesă bună și nouă? Eu de curând.

Eram pe Facebook și îmi citeam mesajele primite de la prietenii mei, când am văzut că ai mei colegi: Bubanu și Blaj au postat pe pagina de la Radio Prahova o piesă pe care nu o știam și nici nu o ascultasem în altă parte. Așa că nu am mai stat pe gânduri și am vrut să o ascult. De obicei nu îmi fac prea multe griji dacă îmi place sau nu pentru că în general am cam renunțat la interpreții din țara asta și m-am îndreptat către altceva, o altă muzică, alte tradiții și alte țări. Oricum este foarte plăcut să combini muzica să faci un mix din ele și apoi să observi ce iese din toată acea nebunie. Și să mă întorc la pisă pot spune că îmi place, mai ales că îndrăgesc interpreta… O să vă las mai jos videoclipul cu piesa în cauză să le urmăriți.

Îmi doresc atât de multe lucruri și nu știu dacă ele, toate aceste vise îmi sunt permise. Am încercat de multe ori să le ascund, să mă prefac într-un fel anume că ele nu există și mai cu seamă de atât să le strivesc într-un colț al sufletului mei. Să le împachetez frumos și să mă gândesc că poate într-o zi va veni și momentul lor, că într-o zi vor ieși la suprafață și mă vor face fericită. Asta sper și asta îmi doresc și mă gândeam că poate într-o zi tot imposibilul ăsta va deveni posibil, nu știu în ce fel sau mod, dar până atunci voi încerca o cale pentru a nu le mai masca. De mică mi-au plăcut lucrurile frumoase, dar cel mai mult și ceea ce iubesc și acum sunt casele mari spațioasecu ferestrele largi pe unde razele soarelui pot intra fără nicio reținere. În afară de asta prefer grădinile cu flori multe, cu spații verzi, dar și cu o apă curgătoare. Nu mă întrebați de ce pentru că nu sunt în stare să explică, cel puțin nu acum.

[Citeşte mai departe…]

Am pus mâna pe câteva din notițele prietenului meu indian din călătoriile pe care le-a avut pe teritoriul țării lui. Sunt așa fericită că am putut să aflu puțin mai multe despre el. De exemplu nici măcar nu știam că scrie atât de bine. Îi citisem puțin blogul, dar se pare că nu a fost suficient sau poate drăguțul de el nu a vrut să scrie toate acele detalii, care mie mi s-au părut atât de importante.

[Citeşte mai departe…]

Am reușit, am reușit să o mobilizez pe une dintre verișoarele mele. Ea, Ana, căci desprea este vorba este pasionată de pictură, desen, schițe și în general tot ce ține de aceste lucruri. Până să ajung să am o discuție serioasă cu ea, bunica noastră a crezut că îi va face bine, dacă se va lua de ea și o va certa spunându-i să se hotărască ce vrea să realizeze în viața ei și că ar fi bine să renunțe la toată prostia asta cu pictatul după spusele ei. Am mai vorbit din când în când la telefon, dar niciodată nu mi-a spus că ar avea probleme în legătură cu tablourile și cu a ei pasiune. Mereu îmi povestea doar că se simte puțin tristă și că ar vrea să fugă undeva unde să poată face tot ce își dorește. Pe atunci nu mă gândeam că are probleme mai degrabă cu familia și nu cu pasiunea ei… și neștiind despre ce este vorba am întrebat-o dacă mai are nevoie de culori, creioane, hârtie sau pânză pentru aș alimenta stocurile pe care știam că ea mereu și le aproviziona din timp. Răspunsul a fost unul sec și cât se poate de amar, nu, nu mai am ce să mai pictez, nu mai sunt lăsată așa că te rog nu mă mai amărî și tu….

[Citeşte mai departe…]