Sunt atât de multe lucruri simple pe care în sfârșit am putut să mă ocup de ele încât nu cred că mi-ar fi de ajuns nici măcar o zi întreagă în care să povestesc. Ce-i drept nu mi-au lipsit nici momentele de odihnă, dar nici cele de relaxare. Sâmbătă am avut timp pentru a găti prăjiturele, ceva mâncare bună, dar și timp pentru a rezolva anumite problemuţe. Recunosc nu am avut timp să ajung la ţară și probabil nici în acest sfârșit de săptămână nu am să ajung să fac acest lucru.

Am senzația că anumite persoane nu pot înțelege anumite lucruri chiar dacă eu încerc să le explic. Nu știu care este motivul lor de sunt așa bătuți în cap, dar eu nu am de gând să le desenez pentru a-i face să înțeleagă ceea ce se întâmplă cu mine.

Abia m-am întors de la alergat și mă simt de parcă n-aș fi dormit de câteva zile. Pe lângă asta îmi simt ochii iritați și sper să nu mă pândească iar vreo răceală. În ultimele zile m-am simțit destul de bine de aceea am și continuat cu alergatul prin parc. Nu aș vrea să răcesc tocmai acum când mă pregătesc pentru o noua operație. Sincer m-am cam saturat de ceea ce urmează să se întâmple. Pur și simplu mă îngrozește gândul că va trebui să suport toate acele dureri.