De săptămâna trecută mă tot chinui să croșetez o păturică pentru bebelușul unei persoane importante pentru mine. Dar nu prea am avut mare succes, deoarece croșeta cea veche mi s-a rupt… de tot. Având mânerul de plastic m-am trezit că se rupe bucată cu bucată și că nu pot face mare lucru să opresc asta. Am tot încercat să o lipesc cu diverse chestii, dat toate astea nu au fost decât simple soluții de moment ce nu prea au dat roade.
[Citeşte mai departe…]
Dezamagirile zilei…
Am senzaţia că lumea mea s-a năruit mult mai devreme ca eu să reușesc să trăiesc. Știu că până acum am mers în câteva direcţii doar pentru că eu le credeam necesare pentru mine. Dar uite că în graba mea de a face cât mai multe lucruri am uitat de mine și de nvoile mele. Iar asta mai cu seamă a dus la o lipsa de încredere in sine. Nu! Nu spun vorbe mari doar că uneori mintea mea se joacă, îmi face fel și fel de feste și într-un final mă seduce și mă lasă singură.
[Citeşte mai departe…]
Semne care-mi fac bine
În ultimii doi ani am observat ca anumite semne sunt alaturi de mine și într-un fel sau altul mă simt protejată de ele. Știu că pentru mulți dintre voi aceste aspecte nu sunt mai mult decât niște tâmpenii ce nu merită prea multă atenție. Însă pe mine respectivul semn m-a apărat în diferite situații și m-a făcut să mă liniștesc. Poate că se întâmplă asta pentru că semnul ăsta e legat de o parte importantă din mine.
[Citeşte mai departe…]
Încercarea de a mă adapta într-un loc nou…
Deși m-am mutat de aproape o lună de zile de acasă, încă simt că nu m-am acomodat, că nu aparțin locului și mai rău decât atât nici măcar nu înțeleg ce se întâmplă cu mine. E adevărat că poate a fost o schimbare mult prea bruscă și asta m-a făcut să am, poate, aceste reacții, dar totuși este ciudat pentru că în atât de multe zile nu m-am putut obișnui. Și culmea asta nu mi s-a întâmplat niciodată până acum, nici măcar atunci când am vizitat diverse locuri și eram mult mai departe de casă.
[Citeşte mai departe…]
Mi-e dor de schițe, mi-e dor de fratele meu…
Nici nu-mi vine să cred cât timp a trecut de când fratele meu a decis să plece și să muncească în altă parte, în altă țară. M-am gândit de atâtea ori că eu sunt vinovată pentru tot, deși știam că trebuie să-l opresc n-am vrut să creadă că sunt împotriva lui. Nu am fost niciodată împotriva lui și nici nu voi fi, dimpotrivă noi am fost mereu împreună, indiferent de situație și timp.
[Citeşte mai departe…]