Deși mi-am propus de atâtea zile să nu mai fiu tristă parcă tot nu reușesc. Mi-am propus suficiente proiecte pe anul acesta, însă din păcate doar unul, maximum două s-au îndeplinit. Mi-am tot zis că o să vină și timpul meu, dar uită-te că am ajuns în ultima zi de noiembrie și mare lucru nu s-a schimbat în viața mea.
[Citeşte mai departe…]Activități la sfârșit de toamnă și început de iarnă
De câteva zile am început să lucrez la darurile pentru sărbători, în special pentru Crăciun. Iar dacă prin minte vă trece întrebarea – de ce m-am apucat atât de devreme să fac toate aceste lucrușoare – ei bine nu-i chiar atât de greu de răspuns. În mare parte aș putea spune că majoritatea darurilor, dacă nu chiar toate, se vor realiza manual. Și de aceea timpul este o constantă foarte importantă în activitățile mele.
[Citeşte mai departe…]Cum îmi petrec timpul acasă și printre activitățile zilnice?
Cineva mi-a amintit zilele trecute de faptul că anumite persoane nu înțeleg exact sintagma: „stai acasă”. Deseori m-am confruntat cu aceasta și asta pentru că majoritatea oamenilor au impresia și, totodată, cred că dacă „stai acasă” – e clar nu faci nimic toată ziua și lenevești. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, căci oricât de mult mi-aș dori să lenevesc recunosc sunt zile în care nu-mi ajunge timpul să rezolv tot ceea ce mi-am planificat.
[Citeşte mai departe…]Aty, și grija pentru el!
Cred că despre Atyla am mai vorbit în ceva articole trecute. Și de asta sunt sigură pentru că imi amintesc că am lăsat aici câteva poze cu el. Nu am mai apucat de o perioadă bună de timp să mai scriu ceva despre el, căci m-am dat cu alte treburi și nu am avut nici spațiul, nici momentul și, din păcate, nici energia să scriu despre el. Cu toate astea la început de toamnă, Aty ne-a cam făcut pe toți să dârdâim de spaimă că o să-l pierdem.
[Citeşte mai departe…]Când sufletul nu mai vrea să intre în același corp….
Noaptea trecută a fost de-a dreptul ciudată sau mai bine spus bizară din toate punctele de vedere. Aș spune că a fost unul dintre acele momente la care nu ai fi capabil să te gândești nici măcar pentru o singură secundă. Și sincer de când a început nebunia cu otita mea nu mai m-am simțit așa ciudat, copleșită de durere și de neputință.
[Citeşte mai departe…]