Mi-am amintit recent de o promisiune pe care i-am făcut-o mamei. De fapt i-am promis mamei că o voi ajuta în această tomnă să facă acea curăţenie pe care și-o dorește atât de mult. Cu siguranţă mama niciodată nu îmi va spune, cu atât mai mult să-mi reproșeze că eu nu sunt în stare să o ajut. Ea niciodată nu va face asta, în primul rând pentru că este mama mea și niciodată nu îmi va cere ceva, chiar dacă are nevoie de acel ceva. Iar în al doilea rând mama știe foarte bine cât de solicitantă este munca mea și de aceea niciodată nu îmi va reproșa ceva.
Dar să revin la promisiunea mea. Știu că nu am făcut bine promiţându-i asta, dar pe moment nu m-am gândit că nu voi avea suficient timp pentru a-mi duce promisiunea la bun sfârșit. Mai știu și că mama are nevoie de ajutor mai ales acum când tata nu se simte prea bine, iar sănătatea ei este destul de șubredă. Îmi este teamă că într-o zi îi voi pierde pe amândoi, iar durerea aceea va fi nesfârșită și nimic nu va putea înlocui acea durere. Nu știu dacă și voi simţi la fel ca mine sau dacă vă iubiţi părinţii în asemenea mod ca și mine, dar cu siguranţă fiecare simte ceva special pentru familia sa. Nu am contrazis pe nimeni niciodată mai ales dacă mi s-au prezentat argumente, dar sunt momente când mă contrazic pe mine însumi și asta nu îmi face deloc bine.
Chiar dacă în sinea mea sunt conștientă de tot ce se întâmplă deseori în realitate se reflectă cu totul și cu totul altceva. Nu pot spune că mi-am dorit să fac mulţi bani, deși văd că pentru multe persoane nebunia asta de a face mulţi bani i-a îndepărtat de familie. Eu tot ce îmi doresc este să am acel minim necesar și încă puţin pentru a-mi satisface nevoia mea de a călători. Cam asta îmi doresc eu și pentru asta lupt zi de zi. Încerc din răsputeri să-mi fac timp pentru familie, să-i mai ajut și eu atât cât pot la treburile din goapodărie. Îmi place să trăiesc la ţară, îmi place foarte mult să muncesc acolo, însă ador momentele când toată familia se strânge laolaltă. O să-mi spuneţi că sunt eu atrasă prea mult de familie și că am făcut din asta un obiectiv. Poate că da sau poate că nu, căci încă nu pot renunţa la viaţa alertă trăită în oraș.
Marea mea problemă este aceea însã că sunt o fiinţă foarte tipicară căreia nimic nu îi convine dacă nu tinde către perfecţiune. De aceea m-am hotărât să fac curăţenie la domiciliu așa cum i-am promis mamei. Pentru mine tot ce ţine de gospodărie și casă sunt lucruri ușor de pus în practică și de realizat. Probabil că de aceea sunt atrasă de viaţa de la sat, sunt tipicară în activiţăţile pe care le fac și lista aceasta poate continua mult și bine. Căci lucruri de spus sunt și vor fi mereu amintite de toată lumea.
Adaugă un comentariu