Mi-am făcut atât de multe promisiuni încât nu știu acum care pare a fi cea mai importantă promisiune. De câte ori am încercat să mă despart de lucrurile din exterior de atâtea ori am eșuat. Poate că ar fi trebuit să am mai multă grijă de activitățile mele, în special de cele ce afectează anumite persoane. Spre exemplu mi-am zis că ar fi minunat dacă aș începe și o altă activitate cu care nu am avut nimic de a face. E adevărat că până acum am făcut doar lucruri pe care le știam, doar lucruri de care eram conștientă și pe care le-am învățat în timp.
De data asta vreau ceva complet nou, ceva care să mă facă să mă ridic dimineața cu zâmbetul pe buze. Poate că o să-mi spuneți că sunt nebună, dar îmi asum și acest risc. M-am gândit că ar fi ideal dacă aș căuta câteva familii de albine de vânzare și mi-aș achiziționa. O să-mi spuneți că sunt cu adevărat nebună, dar niciodată nu am încercat să fac și altceva în afară de ceea ce știam și eram obișnuită.
Poate că de aceea cele mai frumoase amintiri le am din întâmplări total bizare și care aparent nu au nici o logică. Însă pentru mine acele amintiri înseamnă mai mult decât simple momente, înseamnă o bună parte din viața mea. Și da, m-am hotărât să încerc și o altă activitate pentru că vreau să-mi depășesc mereu așteptările. Și da este foarte adevărat că nu știu nimic despre albine, despre modul în care trăiesc, despre mediul pe care ar trebui să-l pun la dispoziția lor pentru a trăi, dar asta nu înseamnă că nu mă pot informa.
Am destule surse de informații la îndemână dacă vreau să fac ceva cu adevărat special. În plus de asta aș putea să mă adresez acelor persoane care deja au familii de albine și știu ce au de făcut, chiar și pe timp de iarnă. Cam cât de greu ar putea fi? Oricum dacă nu fac ceva pentru a-mi depăși limitele am să mă blochez în stadiul acesta și chiar nu aș vrea asta.
Mereu mi-a plăcut să învăț lucruri noi, să fac ce poate nu multă lume poate realiza și mai mult decât atât să fac toate acele lucruri care îmi aduc o oarecare satisfacție. Știu că poate sună puțin mai ciudat, puțin mai bizar, dar chiar nu aș vrea să mă împotmolesc acum în ceva și să stau așa până când mor. Așa ceva nu pot accepta și nici nu pot spune că îmi face plăcere să trăiesc.
Poate de aceea îmi tot spun apropiații că sunt cam zăpăcită și niciodată nu mă liniștesc. Apoi dacă nu aș avea în fiecare zi ceva de făcut cu siguranță aș ajunge să mă plictisesc și de umbra mea. Nu știu câte persoane sunt atât de active ca mine, dar eu dacă aș putea să-mi fac de treabă și în timp ce dorm ar fi perfect. În curând cred că o să ajung o persoană somnambulă, dar sper totuși să nu se întâmple acest lucru.
Adaugă un comentariu