Astăzi am reușit în sfârșit să mă ridic din pat și să mă pregătesc puţin pentru a ieși prin parc. Cum data trecută am făcut o prostioară am zis că ar fi timpul să mă revanșez faţă de iubitul meu și de ceilalţi și să remediez cumva ceea ce am făcut. Nu am stat mult pe gânduri și mi-am luat prietenul de braţ și i-am spus să mă urmeze pentru că vreau să cumpăr acel ceva, pe care data trecută l-am stricat.

Întodeauna am avut tot ce mi-am dorit. Asta nu pentru că cineva mi le oferea pe tavă, ci pentru că am învățat să lupt pentru fiecare lucru pe care mi-l doresc. De fiecare dată când am ceva de spus mă întorc la bunica, deoarece mi-au plăcut învățăturile ei și de fiecare  dată am învățat lucruri noi, chiar și atunci când ea nu a fost lângă mine. M-am hotărât să-mi schimb modul de viață așa cum m-am hotărât să lupt pentru fiecare vis în parte pe care îl am. Sună ciudat când povestești cuiva că ai câteva dorințe pentru care s-ar putea să muncești pe brânci și totuși să nu reușești să le duci la bun sfârșit, dar pentru mine acesta nu este decât un început, întrucât am de gând să lupt pentru fiecare secundă pentru a-mi îndeplini dorințele și nu sunt vorbe, în curând voi culege și roadele.

Zilele trecute am stat de vorbă cu iubitul meu despre diferitele lucruri pe care noi ni le dorim și de care uneori avem atâta nevoie. Pentru că suntem în luna în care sărbătorim femeile în general, dar mai ales mămicile am vrut să stabilim împreună un program pentru mămicile noastre. Chiar dacă mi-a fost greu să îl aduc pe al meu prieten la aceeași masă cu una dintre prietenele mele cel puțin am reușit să-l fac să accepte ceea ce eu numesc o mică petrecere. Nu știu de ce în general bărbații fug de responsabilități, își pierd răbdarea prea repede și într-un final strică tot ce poate deveni frumos și îl transformă într-un mare dezastru.

De câteva zile mă tot gândesc la darurile pe care vreau să le ofer de 8 martie. Nu știu ce daruri să ofer. Mă gândeam să găsesc câteva ghivece cu plante mai deosebite pentru mama mea sau câteva cărți mai interesante pentru Ana, una dintre verișoarele mele. La prima vedere aș spune că ambele variante sunt bune, numai cu o mică excepție. Mama sigur nu mai are nevoie de alte plante, pentru că de-a lungul anilor a strâns câteva sute de ghivece, iar Ana sincer nu cred că mai are timp să citească și altceva, mai ales că bacalaureatul bate la ușă, iar ea se pregătește să facă o figură frumoasă la acest examen important. Acestea fiind spuse chiar nu știu încotro să mă îndrept și ce ar trebui să le ofer. Dacă aș găsi o metodă eficientă și în același timp practică, pentru a putea să le mai destind puțin aș fii cu adevărat foarte fericită, dar încă nu am găsit această metodă. Ce a trebui oare să fac în această situație?