Poate că sună pompos sau poate că nu, dar în viața fiecăruia există momente când îți dorești să fii singur, să nu ai pe nimeni în preajmă. Sincer am nevoie de un astfel de moment, am nevoie de puțină izolare, am nevoie doar de mine și cam atât. Nu știu cu ce parte ar trebui să încep pentru a schimba ceva la mine, dar până la urmă soer să găsesc acel element lipsă și să-mi revin rapid. În plus de asta mai sunt și câteva lucruri de făcut și aici nu mă refer la acele lucruri pe care le fac zi de zi, ceas de ceas.
Ci mai degrabă mă refer la acele lucruri pe care le tot amân de ceva vreme și la care mă mint mereu că nu am timp suficient, că poate le voi rezolva mâine. Cred că amânarea asta mi-a făcut mai mult rău decât să mă ajute cu ceva sau poate că eu încă nu știu să-mi programez timpul. Câteodată am senzația că am atâta energie pe care o irosesc pe nimicuri când de fapt și de drept aș putea realiza lucruri cu adevărat minunate. Sunt sigură de asta, dar încă nu am găsit acele chestiuțe care să mă motiveze încât să nu mai pierd timpul brambura pe ici pe colo, când mi-aș putea rezolva problemele.
Până la urma urmei sunt doar un simplu om și oricât de mult mi-aș dori să nu greșesc tot mi se întâmplă asta în plus mai sunt și acele ispite minore care nu-mi dau pace. Degeaba încerc eu să mă trezesc de dimineață să merg la alergat, dacă de fiecare dată se întâmplă ca cineva să mă roage să īl ajut să rezolve o anumită problemă. În acest stil nu am să reușesc niciodată să fac ce mi-am propus oricât de mult mi-aș dori asta. Și uite așa pierd eu timp prețios în speranța de ai ajuta pe ceilalți și bineînțeles în defavoarea mea.
Că spuneam în articolul trecut că sunt o fire egoistă, poate că nu sunt suficient de egoistă și cel mai probabil că am nevoie de repere noi. Fiecare întâmplare din viața unui om produce o schimbare chiar dacă suntem conștienți că se întâmplă asta sau nu. Încă mai sper la acele zile cu puțină muncă și mult timp liber pentru sufletul meu,încă sper că mai pot schimba ceva în legătură cu viitorul meu și cu toate astea încă sper că într-o zi mă voi mobiliza mult mai bine decât o fac în acest moment. Dacă tata ar fi lângă mine sigur ar spune asta – vise taică, vise!
Adaugă un comentariu