Sunt înnebunită după zilele mele libere, mai ales dacă nu stau în oraș și plec departe de el. Îmi place să călătoresc, de fapt iubesc asta, deși la prima vedere nu prea pare așa. Cu toate că am tendința să mă izolez de persoanele din jur am momente când explodez și fac tot ce până atunci mi-a fost, poate, teamă să fac. Îmi place să cunosc oameni noi, obiceiuri, tradiții, dar mai ales locuri noi. Și dacă ar fi posibil să găsesc în același loc și munte, și mare, și pădure, atunci cu atât mai bine, mă simt de parcă aș fi în al nouălea cer. Poate de aceea prefer ca în fiecare moment liber, pe care îl am să mă gândesc și să găsesc locuri noi, pe care să le vizitez.
Stiu că până la viitorul meu concediu va trebui să aștept mult și bine, adică fix un an, dar abia aștept să văd ce nouă aventură mă așteaptă și de ce persoane voi fi însoțită. Iubesc toți oamenii care îmi sunt apropiați și care mă apreciază pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am… Sunt bucuroasă că ultimele mele zile de concediu am petrecut-o cu persoana, pe care o respect enorm. Am fost poate cele mai frumoase clipe, pe care le-am petrecut cu Ana. O să-mi fie dor de aceste clipe. E adevărat că locul unde ne-am cazat nu a fost chiar atât de extraordinar știu că se putea și mai bine.
Dar cum nu poți să anticipezi ceea ce vei găsi în acel loc și cum nici nu prea mai ai locuri în altă parte să te cazezi încerci să te adaptezi acelor noi condiții și pe cât posibil să te faci comod. În acele momente când ai nevoie de relaxare nu te mai gândești că nu ai prosoape (apropo puteți să vă achiziționați prosoape frumoase de pe prosoapehoteluri.ro, voi cei care sunteți proprietari de hoteluri și pensiuni. Asta așa ca un apropo să nu vă mai faceți de râs), hârtie la baie, că nu e totul cum ți-ai dori, ci doar încerci să-ți găsești liniștea și să te odihnești puțin.
În fine poate că acestea sunt detalii, pe care pe mulți nu îi deranjează și poate că de aceea nu se vor lua niciodată măsuri împotriva lor. Lăsând asta la o parte cel mai mult m-am bucurat de aerul proaspăt al muntelui și de libertatea oferită de acesta. Cum oare să nu mă bucure toate astea când eu sunt o adeptă a muntelui… știu câteodată și pe mine mă uimesc nu numai pe alții.
Adaugă un comentariu