Azi de dimineaţă m-am trezit cu un gând nebun de a face emisiuni. De fapt gândul meu era la una singură pe care nu am mai făcut-o de ceva vreme. Am tot sperat că lucrurile se vor schimba și că da în sfârșit colegii mei și întreaga echipă a emisiunii nu va mai avea de suferit.
Dar din câte observ nimic din toate aceste lucruri nefericite de din nainte de concediu nu s-au schimbat. Totul a rămas la fel până și dezamăgirile noastre sunt la fel. Urăsc pe acei oameni care promit că vor face câte ceva și mai apoi să-și retragã promisiunile. E oribil asta și văd că pe mulţi nici măcar nu îi interesează.
Dacă cineva cu influență s-ar ocupa puțin mai mult de tot ce se întâmplă pe aici probabil că nu ar mai fi fost nevoiți să ne chinuim și de fiecare dată să stăm și să punem cap la cap toate lucrurile care nu se îmbină tocmai așa cum ar trebui. Deși întotdeauna mi-am dorit să lucrez în colectivul perfect se pare că această dorință a mea nu este altceva decât un vis frumos ce niciodată nu poate fi realizat.
Încă mai sper la acele zile speciale când lucrurile vor merge foarte bine și nimeni și nimic nu va mai spune nimic și nu va mai face nimic rău. Încă mai sper la acele zile și încă mai aștept acel minunat colectiv de care tot vorbeam. Și da, chiar sper ca pe viitor să nu fie doar un vis neîmplinit și cam atât.
Adaugă un comentariu