Aș putea spune că relaxarea de sfârșit de săptămână a început tocmai din mijlocul săptămânii, adică mai exact de miercuri. A început să-mi placă momentele mele de relaxare, mai ales dacă sunt înconjurată de persoanele cu care îmi face plăcere să stau de vorbă.
Așa cum am spus și ieri în fața unui fost coleg de liceu și bun amic, sunt destul de puține persoane pe care le consider apropiate și cărora le povestesc ce mi se întâmplă fără să am vreo rezervă sau dubiu. A fost frumoasă întâlnirea cu un bun amic, la fel de frumoasă ca apusul de soare pe care l-am văzut împreună (p.s. Cătă aștept poza pe care ai făcut-o din mers apusului de soare).
Mi-a făcut plăcere să-i povestesc despre peripeţiile mele cu nepoţii, dar și despre celelalte lucruri din trecutul meu îndepărtat. Apoi ieri m-am întâlnit cu Dimi, Simo (soţia lui) și bineînţeles mama lui Dimi. A fost cea mai tare întâlnire după mulţi, mulţi ani.
Nu mă feresc să spun că mi-a prins bine întâlnirea asta și mai mult decât atât mi-am dorit-o. Am fost foarte bucuroasă să-i revăd, poate că ar trebui să repet aceste experiențe cât mai curând posibil. Iar vineri mi-am vizitat una dintre prietenele mele bune, Cezarina.
Nu am mai văzut-o de ceva timp și mi-am zis să nu ratez momentul. În altă ordine de idei mi-am început concediul mult mai înainte și nu regret nimic. NU știu ce voi face în săptămâna mea liberă, dar cu siguranță voi mai lucra cu tata pe la casă, voi merge cu verișoara mea, Ana, să facem puțină mișcare.
Și de ce nu poate reușesc să termin și ceea ce am început să scriu cu mult timp înainte de a trece prin perioada mea de atacuri de panică. Prea multe planuri nu mi–am făcut, deoarece știu că timpul ăsta trece mult prea repede și nu aș vrea ca la sfârșit de concediu să fiu dezamăgită.
Poate că în timp voi reuși să-mi organizez treburile mult mai bine și poate voi avea ceva mult mai mult timp la dispoziție pentru relaxare și de ce nu călătorii.
P:S.: Articolul a fost scris săptămâna trecută…
Adaugă un comentariu