Mi-am propus ca în această primăvară să realizez cât mai multe proiecte, care să mă dezvolte atât pe plan profesional, cât și personal. Mă bucur însă că mai am puterea de a ajuta și oamenii din jurul meu. După ce am trecut prin anumite probleme am început să văd viața cu alți ochi. Poate că dacă nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat nu aș mai fi fost atât de deschisă tuturor oportunităților din jurul meu.
Faptul că încă rezist să fac ceea ce îmi doresc și că în fiecare zi încerc să-mi respect termenele pentru fiecare chestie în parte, îmi aduce încă o umbră de zâmbet pe buze și mai face să mai uit cât de cât de problemele mele.
Și chiar dacă am zis că nu mai vorbesc despre lucruri triste m-am gândit că poate vă vin în ajutor cu câteva sfaturi, pe care le-am aplicat în momentele mele de criză. Nu știu cum te controlezi tu în astfel de momente, dar eu am învățat să fac următoarele lucruri:
- să trag aer în piept adânc;
- să mă gândesc că ceea ce se întâmplă nu este adevărat;
- încerc să găsesc o soluție și o rezolvare pentru problema mea;
- îmi amintesc că nervii nu-mi sunt de folos;
- mă concentrez pe ceea ce am de făcut în prezent;
- încerc să mă bucur de priveliștea din jurul meu;
- îmi beau ceaiul preferat;
- încerc să gândesc tot ce spun astfel să nu deranjez pe nimeni;
- îmi pregătesc o viitoare strategie;
- pun în practică tot ce am gândit că vreau să realizez;
Știu că toate aceste lucruri sunt greu de realizat în primă fază și mie mi-a fost greu, dar am încercat pe cât posibil să fac față tuturor provocărilor. Nu îmi place când cineva îmi spune că nu voi reuși și nu îmi place nici când o altă persoană încearcă să mă sâcâie sau să-mi impună să fac fel și fel de lucruri. De fel îmi place să-mi fac treburile singură și ceea ce eu cred că este bine să fac. Nu îmi plac lucrurile impuse, căci pe acelea nu le pot face niciodată cu drag, cu atât mai mult să-mi dau silința ca totul să iasă perfect.
De ce nu m-am dat bătută până acum?
Am fost întrebată și m-am întrebat și eu de ce naiba tot încerc să țin piept la ceea ce mi se întâmplă și de ce oare nu renunț odată pentru totdeauna la ceea ce nu pot face?
În primul rând, dacă aș renunța m-aș simți precum o lașă și să fiu sinceră în aceste momente nu am nevoie de asta. Mai apoi, dacă aș renunța fără să încerc măcar să rezolv ceva, iar nu este bine, pentru că asta ar însemna înainte de toate lipsă de respect față de mine, față de persoana mea.
Nu sunt foarte multe lucruri pe care să le iau în serios, dar când vine vorba de respect totul se schimbă. Și chiar și fără acest respect tot nu-mi stă în fire să merg pe o pistă de retragere când știu că încă mai pot face unele treburi. Iar în al treilea rând, este mult mai plăcută senzația de a finaliza ceva , decât aceea de a sta cu deznădejde că puteam face ceva, dar am preferat să renunț.
Ce poți face când nu-ți găsești liniște?
De obicei când mă simt pierdută într-o lume care nu-mi aparține îmi dau seama că trebuie să evit să stau singură sau să mă închid în camera mea. De aceea în astfel de situații prefer plimbările în aer liber, de preferat alături de o persoană în care am încredere și totodată îmi place să port în gândul meu imaginea unei persoane dragi mie.
Nu știu câți dintre voi vor lua în serios toate aceste lucruri, dar câteodată se întâmplă să vrei să schimbi ceva și îți dai seama că nu știi de unde trebuie să începi. De asta am spus că în astfel de cazuri cel mai bine este să gândești totul în aer liber, fără să ții cont de ceilalți, ci numai de prioritățile tale.
Ar mai fi multe alte lucruri, dar pentru început am să mă opresc aici. Nu vreau să vă plictisesc cu toate sfaturile mele așa că în cele din urmă voi merge și eu la somn, deoarece s-a făcut foarte târziu, iar mâine mă așteaptă o nouă zi de muncă.
Ceostoy a zis
Foarte util si linistitor articolul!