„Cu cât mă afund mai mult în povestea asta, cu atât nu mai înțeleg nimic. Parcă tot ce știam, tot ce era posibil, tot ce credeam vreodată s-a pierdut undeva în timp.
Încă mai sper că lucrurile vor lua o întorsătură frumoasă. Sau poate că așa cum am mai spus speranța moare ultima. În cazul meu nu ar fi trebuit să am de la început așteptări… Ce așteptări aș putea avea când eu sunt crudă, rece, egoistă, nesuferită și toată lista asta poate continua.
Aș fi vrut să fiu altfel, să văd lucrurile altfel, să le simt diferit și să mă las purtată de o mare de iubire. Din păcate lucrurile nu stau chiar așa și din păcate teama din trecut năruie prezentul.
Cine s-ar fi gândit că fix acea persoană ce este lăudată în celălalt capăt de lume pentru scenele romantice nu e în stare să le aplice și în viața ei de zi cu zi. Cea mai cruntă experientă, cea mai jalnică… pentru munca ta să-ți poți imagina cele mai frumoase și mai tandre scene, iar în viața reală, departe de imaginație, sunt rece.
Atât de rece încât aș putea transforma totul în jurul meu în cristale de gheață. Mereu am încercat să fiu stăpâna minții mele, să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Într-un fel sau altul ar trebui să te rog să mă lași să te cunosc. Nu pot face nimic bun când rațiunea spune ceva, iar sufletul altceva. Oare ce mă împiedică să evoluez, ce mă împiedică să devin ceea ce-mi doresc?”
Doamne în sfârșit am găsit și titlu pentru cartea cu numărul trei, pe care m-am apucat să o scriu de câteva nopți încoace. Și ce frustrant a fost până acum să știi ce vrei să scrii, ce vrei să transmiți și să n-ai un titlu adecvat.
Așadar datorită „individului din viața mea” am reușit să găsesc titlul perfect pentru următoarea lucrare. Cel puțin acum mă simt mai bine, mai ales că nu mai am atâta stres.
Și deja știu cum va arăta coperta volumului, căci m-am gândit să utilizez una dintre schițele pe care le-am primit de la cel ce mă îndeamnă în fiecare zi să scriu. Schițele primite de la Dev.
Adaugă un comentariu