Traim intr-o lume in care fiecare umareste pe fiecare. E ca o joaca de-a spionii din vremea copilariei. Va mai amintiti telefoanele impovizate de la un balcon la altul, telefonul fara fir sau grupurile de copii in care ne infiltram cu sau fara intentie in functie de afinitati?
Cu toate ca am crescut, parca ne-a ramas ceva din vremurile anilor pierduti, ochii ageri, mintea ascutita, urmaririle cu privirea, telefoanele care suna non-stop cu intrebarile ce parca planeaza furtunos: L-ai vazut pe…? Stii ce s-a intamplat cu…? Vrei sa-ti spun un secret despre…? Oare nu este si acesta un joc de-a spionii sub o alta forma?
Poate fara sa ne dam seama suntem cu totii agenti sub acoperire avand acelasi scop: supravietuirea intr-o lume ce ne urmareste fiecare miscare. Se pare ca acest lucru nu ne deranjeaza deloc pentru ca toti procedam in acelasi fel in fiecare zi vorbind despre unii afland alte lucruri despre altii. Insa vreau sa ma opresc la joaca frumoasa de-a spionii care ne-a marcat copilaria fiecaruia dintre noi si ne-a maturizat si am reusit sa invatam mai multe despre lume si depspre fiecare dintre noi care alcatuiau grupul nostru.
Cu totii ne impartaseam secrete care vroiam sa fie stiute de cei mai de incredere dintre noi si in felul acesta era si un test prin care puteam observa cine poate tine un secret fara sa il divulge si altora. Nu toti am reusit sa trecem acest test si ii numeam pe cei care duceau vorba mai departe, turnatori. Nu era un titlu de onoare ci unul foarte rusinos si aveai de trecut alte teste ca sa iti poti castiga la loc onoarea pierduta.
Nu stiu astazi cum sunt copiii, insa noi aream foarte uniti si apropiati, faceam o adevarata gasca care se confrunta si cu alte gasti de copii in cazul in care acestia faceau ceva unuia din membri nostri. Era foarte frumos si distractiv sa petrecem timpul impreuna incat ne faceam rapid temele pentru la scoala si apoi ne rugam de parinti sa ne mai lase afara sa ne jucam. Astazi, din pacate, copii nu se mai joaca ca noi altadata, ci prefera sa stea mai mult in casa la televizor sau sa joace un joc cu spioanele pe calculator gasind in asta o mare distractie. Nu e de condamnat pentru ca si noi am fi procedat la fel daca aveam parte de tehnologia de care dispun ei astazi si am fi gasit o modalitate de a ne simti bine pierzand mult timp la televizor sau pe calculator.
Putem spune ca am fost o generatie binecuvantata, ca am avut parte de joaca adevarata alaturi de alti copii legand multe prietenii, cunoscandu-ne in diferite situatii, sprijinindu-ne la nevoie, invatand sa fim altruisti si gata sa facem acte de eroism pentru a ne ajuta intre noi. Poate ca asa am reusit sa ne infrangem fricile pe care toti le dobandim din frageda copilarie si care aceste prietenii ne ajuta sa ne calim, sa devenim mai puernici, mai curajosi si prieteni adevarati. Sunt unul din adultii care nu va uita niciodata anii cei mai frumosi din copilarie pe care i-am petrecut alaturi de alti copii in aer liber si cu jocuri in grup socializand de minune simtindu-ne ca intre frati.
Adaugă un comentariu