Mă simt singură și aș vrea să mă simt din nou fericită. Să simt din nou magia de Crăciun la fel ca în trecut. În schimb acum sunt tristă, iar inima mea e frântă în mii de bucăți.
Vreau să simt tot ce am simțit în iernile trecute… Vreau să fiu fericită! Vreau ca totul să mai însemne ceva pentru mine și nu să fie doar acel timp, pe care ești nevoit să-l împarți cu oameni și doar atât…
Cu ceva ani în urmă abia așteptam iarna, abia așteptam sărbătorile de iarnă, însă astăzi mă simt singură. Deși sunt înconjurată de nenumărate persoane mă simt cea mai singură ființă de pe pământ. Inima simt că e blocată în singurătate și nu se mai poate bucura de nimic.
E ca și cum aș trăi într-un glob, în care nimic nu se schimbă și mă simt captivă în singurătate. Am sperat din răsputeri că ceva o să se schimbe, că ceva o să-mi alunge tristețea și nu o să mă mai simt așa… atât de tristă, atât de goală pe interior și pustiită.
Din nefericire pentru mine cu cât se apropie Crăciunul, cu atât starea asta se amplifică și mă simt rău, foarte rău. Aș da orice să pot schimba asta, dar nu pot. Poate că ar trebui să mă las pradă tuturor acestor sentimente și să las durerea să curgă . Și poate așa… poate doar așa totul o să se schimbe, dar nimic nu este sigur.
Am crezut că după divorț o să mă refac și nu o să mai trec prin astfel de stări, dar fac ce fac și mereu aleg greșit. Parcă nici nu învăț din propriile greșeli. Uneori mă întreb unde o să ajung cu atâta mare de tristețe… Alte ori îmi vin în minte idei de genul: „viața asta nu e pentru tine, nu ești capabilă să faci nimic”.
Tot timpul încerc să-mi depășesc limitele, tot timpul alerg dintr-o competiție în alta, dar nu cu oamenii din jur, ci doar cu mine însămi. Și competiția asta nu mă lasă să trăiesc pentru că m-a oboist în ultimul hal. Nu mai simt, nu mă mai pot bucura și am devenit din ce în ce mai ursuză.
Ar fi trebuit să mă bucur, mai ales după cel mai recent concurs… Ar fi trebuit să simt gustul victoriei altfel, dar nu pot. Nici măcar toate competițiile/concursurile nu îmi mai aduc zâmbet pe buze, totul e pe pilot automat și atât…
Bogdan V. a zis
Îmi pare rău să aud! Îmi imaginez prin ce treci si cum te simți și eu mă simt la fel ,mă regăsesc în articolul tău. Dumnezeu le va aranja cum trebuie,EL ,nu îți dă mai mult decât poți duce și tot EL ,te și ridică ! Ai încredere în Dumnezeu! Doamne Ajută!