Nu am fost niciodată mai dezamăgită ca acum. Și, deși încerc cu ardoare să-mi înăbuș tot acest amalgam de sentimente, nu pot să-mi țin în frâu pentru mult timp șivoaiele de lacrimi de pe obraji. Un lucru este cert – niciodată nu m-am așteptat să am parte de refuzuri categorice din partea apropiaților cu privire la ceea ce reprezintă dorințele mele.
De fapt și de drept, întotdeauna mi-am promis că-mi voi cumpăra unu pui de husky, numai că azi când trebuia să fac asta, soțul meu a început să-mi spună: – nu avem bani de husky, nu avem bani de aia, nu avem bani de ailaltă. Problema nu este întocmai asta, căci pe asta am analizat-o pe toate părțile și mi-am dat seama că nu am spațiu suficient unde să-l pot crește (cu atât mai mult că este vorba despre un animăluț pe care îl iubesc și nu vreau să-l chinui).
Bineînțeles în privința banilor nu erau ei o problemă, deoarece părinții mei mă ajutau în acest sens, dar având în vedere că vine iarna, iar noi încă n-am terminat renovarea casei, efectiv nu am unde să-l țin în acest moment. Cât despre cealaltă problemă la care am vrut să ajung și să pun pe tapet lucrurile care nu-mi plac sunt legate de soțul meu.
Am observat că mai nou tot timpul se plânge de mine, nu-i convine nimic, întotdeauna mă critică. Aș putea spune că nu există nicio zi fără o critică la adresa mea, fără o jignire. Uneori am impresia că vorbește gura fără el și habar nu are ce spune, alteori simt că o face intenționat, dar nu am ce să-i fac. Pur și simplu tac, pentru că nu mai vreau scandaluri, nu mai vreau certuri și nu mai vreau jigniri.
E prima dată când scriu despre căsnicia mea și totodată ultima, dar m-am săturat ca din exterior să se vadă totul perfect, iar pe interior e un război total. Am văzut că în ultima perioadă, mai ales după ce s-au petrecut anumite evenimente, soțul meu a devenit din ce în ce mai agresiv, totul i se pare pe dos. Iar pentru tot ce îmi place mie să cumpărăm, să realizăm nu există nici timp, nici bani.
Am renunțat să mă mai cert cu el, pentru că nu mai am forță, iar minimul de energie pe care-l mai am prefer să-l focuses pe lucrurile bune și frumoase din viața mea. Mi-am jurat că o să construiesc numai lucruri frumoase până în ultima mea zi și nu o să mai vorbesc niciodată cu nimeni despre ceea ce se întâmplă cu adevărat, despre țipete, despre jigniri și restul… prefer să le înghit.
Și tot atunci când mi-am jurat asta am făcut un pact cu mine și mi-am spus că atunci când nu o să mai suport situația asta și o să mă copleșească toate lucrurile o să merg la stânca mea preferată, o să mă cațăr pe ea, la fel ca în trecut, și nu o să stau doar să privesc împrejurimile o să mă fac una cu ele aruncându-mă în gol. Astfel o să-mi pot să-mi câștig libertatea și liniștea pe care mi-o doresc. Iar asta nu este doar un fapt, ci un lucru pe care o să-l duc la îndeplinire, dacă situația asta se complică și mai mult…
Adaugă un comentariu