„Când interiorul e gol și nicio bucurie n-a mai rămas, exteriorul scoate la suprafață tristețea ce-l irită… iar acel cineva apare”
Mi s-a spus de atâtea ori că am o viață perfectă și că nu am niciun motiv pentru care să mă plâng, încât la un moment dat chiar ajunsesem și eu să cred acest fapt.
În realitate, de fapt, viața mea nu e deloc perfectă, ci mai degrabă plină de lipsuri pe care nu reușesc să le peticesc, să le acopăr. Și nu, nu vorbesc de bani…
Banii vin singuri dacă sunt făcuți din plăcere, iar asta am experimentat-o de-a lungul timpului. Atât timp cât fac lucrurile cu drag (și aici mă refer strict la scris și la decorațiuni) banii vin adesea singuri. Nu trebuie să depun niciun efort.
Pare surprinzător la prima vedere, doar că bucuria din interior când scriu atrage pe undeva și o sumă de bani… cât va fi nu știu, de asta doar universul se ocupă, doar el știe cât îmi va da… Și nici nu e important asta, atât timp cât o fac cu plăcere.
Când amintesc de golul din interior nu fac referire la bani, la proiecte sau mai știu eu ce, ci doar făceam trimitere către suflet, către sufletul pereche.
Sunt seri în care tânjesc să fiu și să împărtășesc cu cineva tot ce-am făcut peste zi, tot ce mi s-a întâmplat.
„Acel cineva care te face să simți că-ți fuge pământul de sub picioare, acel cineva care doar cu o vorbă spusă la timp poate să oprească furtuni, Acel cineva care poate să-ți accepte și furia, și tristețea, și bunătatea, și calmul și răbdarea.
Acel cineva care niciodată nu o să se oprească din a te atinge cu dragostea sa la primul obstacol. Acel cineva care te primește în propria-i viață cu bune și cu rele…
Acel cineva care are răbdare și nu încearcă să te schimbe după bunul plac. Acel cineva în a cărui privire regăsești întregul univers. Acel cineva care te protejează de întreaga lume și chiar de tine însuți, dacă este cazul. Acel cineva atât de special…”
Uneori avem parte de astfel de persoane, dar ne dăm seama… doar în momentul în care le pierdem simțim ceva. Eu una am așteptat o astfel de persoană și încă mai aștept… cu speranța că poate până la finalul anului o voi găsi… Sau cine știe poate că mă va găsi ea pe mine…
Până una alta îmi vindec rănile din interior cu tot ce am la îndemână… cu zilele pe care încerc să mi le fac mai bune și cu nopțile pe care mi le petrec visând… iar de restul…
Bobita ! a zis
Fă ceea ce-ți place! Scrie fiindcă scrii frumos și te face fericită, toți ne căutăm sufletul pereche,am crezut ca mi l-am găsit acum ceva timp,dar ambițiile și orgoliile au distrus tot ce era frumos! Îți doresc să îți găsești sufletul pereche!
Kitty a zis
asta și fac… sau măcar încerc…