Încă puțin și se apropie vara. Abia aștept să mă plimb pe la mine pe la țară, prin pădure și prin grădina cu cireși a bunicii. Nu am mai făcut asta de ceva timp și parcă mi s-a făcut dor de copilăria mea, de lucrurile neînsemnate, dar care mă făceau fericită. Uneori acele amintiri mă fac să zbor cu gândul la cum ar fi să las toate lucrurile pe care le am de făcut aici în oraș și să încerc să plec în acele locuri minunate.
Îmi amintesc și acum foarte bine cum preferam să mă furișez în grădina bunicii, cu brațul plin de cărți pe care le citeam sub cerul liber. Îmi plăceau poveștile și mai mult decât atât iubeam locul unde mă furișam să le citesc. Parcă totul era desprins din anumite povești, cerul, copacii, până și firele de iarbă păreau altele. Dar odată ce am crescut toate lucrurile astea s-au pierdut în amintiri, iar poveștile s-au cuibărit pe rafturile bibliotecii din casa de la țară.
Când mă gândesc câte lucruri minunate se întâmplau la țară pe vremea bunicii mă apucă o stare de dor și sper ca într-o zi să evadez din nebunia asta de oraș și să vizitez din nou locurile acelea de basm. Poate o să am ceva mai mult noroc anul acesta și pe timp de vară să mă mut câteva săptămâni acolo.

Mai ales că nu suport căldura dintre pereții de beton și dacă ar fi după mine m-aș muta pe timp de vară în parc. Nici nu vreau să mă gândesc la zilele caniculare, la serile pline de micuții vampiri, pe care nu ai cum să-i oprești nici măcar cu plasa de țânțari pentru termopan și bineînțeles toate acele gângănii care tot apar pe timp de vară.
Încă nu mi-am plănuit nicio plecare pentru această vară, tot ce am făcut a fost să plănuiesc vacanțele pentru anul viitor… ei bine, da am început cu ele chiar din primăvara acelui an. Nu spun încă unde o să plec, ci doar că nu o să fiu singură și că va fi undeva în afara țării, restul de detalii probabil că o să le spun mai târziu sau poate chiar după ce mă întorc din vacanță.
Însă pentru anul acesta nu mi-am stabilit nici măcar o călătorie. Am alte priorități acum. Pentru început am de ajutat o prietenă într-o anumită chestiune, apoi trebuie să-mi pregătesc ținutele pentru anumite seri magice petrecute în cinstea unor prieteni apropiați și lista poate continua așa la nesfârșit.
În plus de asta m-am hotărât să lucrez ceva mai mult pentru site-urile mele și bineînțeles să învăț lucruri noi legate de pasiunile mele și de chestiile care mă atrag. Iar dacă printre toate astea reușesc să îmi ajut printre picături părinții nimic nu poate fi mai frumos decât atât.
Iar pentru cei care nu știu cât de ambițioasă sunt să nu încerce să afle, că s-ar putea să se simtă umiliți. Dacă am ceva ce e numai al meu ambiția ar fi prima chestie care mă definește pe deplin. În rest toate bune și frumoase.
Adaugă un comentariu