În așteptarea călătoriilor…

Încă nu pot să-mi revin din amintirile de astă vară. Vremea asta frumoasă din ultimele zile m-a făcut să-mi amintesc de cele mai frumoase clipe petrecute alături de cei dragi. Toate vacanțele, toate plimbările, vizitele și toate acele activități ce m-au făcut atunci să mă simt bine îmi trec acum prin minte. Nici nu știu dacă e bine să mă gândesc încă de pe acum la vacanță, dar îmi lipsește tare mult.

Încă mi-a rămas acel obicei ca la școală – să aștept vară, să vină vacanța și tot ce-i mai frumos. Dar acum nu mai e chiar așa lucrurile s-au mai schimbat și pe zi ce trece se schimbă și mai mult. Responsabilitățile sunt din ce în ce mai mari, iar sufletul meu de copil zăpăcit trebuie să sufere după acele zile în care zburda în culmea fericirii pentru că se simțea liber.

Acum mă simt de parcă aș fi într-o cușcă și încerc să mă eliberez de toate acele gratii (probleme). Norocul meu că locuiesc foarte aproape de munte, altfel probabil că da aș fi fost mult mai tristă decât sunt acum. Cel puțin acum dacă îmi doresc să văd altceva mă pot urca în tren, în maxi taxi, în orice altă mașină sau pot apela pe www.nicktrans.ro și pot ajunge numaidecât acolo unde îmi doresc.

Abia aștept să vină concediul să pot pleca în cele mai îndepărtate locuri. Aștept zilele alea mai rău ca pe o recompensă. Pur și simplu nevoia de călătorii a devenit acută la mine cel puțin. Spre deosebire de o altă persoană pe care o cunosc eu încă pot să mai am ceva răbdare. Pot să-mi stăpânesc această nevoie chiar foarte bine, doar că uneori rămân cu capul în calculator uitându-mă îndelung la fotografiile din vacanță.

Cine să mă mai înțeleagă și pe mine dacă nici eu nu mă înțeleg. Momentele astea de confuzie îmi transmit o stare proastă și mă fac să plâng. Urăsc să stau într-un loc, urăsc să stau închisă undeva. Am nevoie de drumețiile mele pe munte mai rău ca de aer. Cum pot să mă lipsesc de ceva cu care am fost învățată din copilărie. Mai nou și marea mă atrage, ceea ce înainte nu se întâmpla așa ceva, ca să nu mai spun de marile orașe.

Ideea e că îmi place să plec oriunde și oricând. Am tot încercat să stau fără să merg în vizite sau în drumeții, dar mai mult de o lună de zile nu am rezistat și asta tocmai pentru că am avut foarte mult de lucru altfel cu siguranță că acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

Cel mai mare defect al meu că îmi place mai mult să călătoresc decât să stau închisă într-un birou, între patru pereți reci în loc să văd frumusețea diferitelor zone. Încă nu mi-am făcut o listă cu ceea ce mi-aș dori să vizitez în acest an, dar nici nu mă prea grăbesc pentru asta.

De obicei cele mai bune idei vin atunci pe moment fără să planific nimic înainte, dar am avut călătorii frumoase și planificate cu mult timp înainte. Drag concediu te aștept…