Nu am mai mers cu trenul de un car de ani asa ca am asteptat cu mare placere ziua cand, fiind trimisa in delegatie, am mai avut inca o data placerea nesperata de a folosi acest mijloc de deplasare. Pe vremuri, toate vacantele aveau sunetul rotilor de tren si imi amintesc cu mare placere toate detaliile plecarii. Ne trezem dimineata foarte devreme, pe racoare , si plecam catre Gara de Nord, care atunci mi se parea uriasa. Vazuta cu ochii adultului de azi, nu mai e decat un loc ca oricare, de unde vii si pleci, pierdut printre miile de oameni care umplu zilnic peroanele.

Acesta era adevăratul motiv pentru care bunica plângea în momentul în care m-a văzut. Nu s-a așteptat niciodată să fac acest lucru, dar mai mult decât atât era nerăbdătoare să știe adevăratul motiv pentru care eu nu m-am mai prezentat la înscrierile organizate la teatru, mai ales că rezultatele de la probe au fost excelente după spusele ei. Am ezitat să-i răspund, dar până la urmă am făcut-o: – Nu am avut suficienți bani pentru a-mi satisface această dorință… Răspunsul ei a fost scurt și aspru: – De ce nu mi-ai spus? Te-aș fi putut ajuta dacă m-ai fi lăsat…

Mă gândeam că poate nici nu va simți că eu am apărut așa pe neașteptate pe acea terasă, dar nu a fost așa. Nici nu am apucat să urc treptele acelei terase, că simțeam cum privirea ei mă țintuia, iar până să-mi vadă fața îmi spune pe un ton hotărât: Ce ți-a luat atât de mult să ajungi acasă? Oare nu ți-a fost dor de mine? Nu știam ce să fac, să ridic privirea și să-i răspund sau mai bine să stau rușinată într-un colț cu capul în jos. Aș fi stat într-un colț și cu capul în jos, pentru că am făcut o greșeală în tot acest timp cât nu ne-am văzut – nu am găsit acel timp liber, pe care l-am avut în trecut pentru a o suna, de aceea aș fi stat în acel colț rușinată, dar am trecut peste acest fapt consumat și am ales prima variantă.