Încă o zi de muncă, încă o zi petrecută la birou cu nimic special numai cu anumite gânduri bune care mă mai fac din când în când să zâmbesc. Nu mai simt oboseala, deoarece nu mai am nimic de pierdut, ce am avut de pierdut – am pierdut de foarte mult timp. Știu că am fost și voi fi în continuare criticată pentru faptul că îmi place să muncesc. Sincer nu īmi mai pasă de ce spun ceilalți și cu atât mai mult m-am hotărât să accept provocarea unor prieteni și să încerc să mă mobilizez mai mult pentru diverse proiecte, pe care eu le găsesc interesante.
Nu știu cât timp o să rezist în felul acesta, dar cât timp mă pot mobiliza mi-am spus că trebuie să fac ceva mai mult pentru mine, dar și pentru ceilalți din jurul meu. Nu mă poate opri nimeni din ceea ce-mi doresc să fac așa că orice s-ar întâmpla nu mă voi opri prea curând. Cât despre cei care își doresc să mă oprească nu cred că este un lucru bun. Și în afară de proiectul legat pentru viitorul meu vreau să mă dedic și acelor proiecte pentru cei din jurul meu. Mă tot gândesc cum îmi pot ajuta comunitatea în care supraviețuiesc și m-am gândit că cel mai bine ar fi să monitorizez puțin lucrurile care se tot întâmplă în comunitatea mea.
Nu mai vreau să fiu egoistă, deoarece nu mai vreau să mai aud pe nimeni spunând că eu nu pot face nimic pentru nimeni, nu pot ajuta apropiații sau mai știu eu ce alte porcării se mai spun despre mine. Îmi doresc ceva mai mult și vreau să lupt pentru ceea ce îmi doresc cu adevărat. Cred în oamenii care își doresc să realizeze multe lucruri, cred în acei oameni visători, căci fără ei lumea va uita să mai spere și să mai creadă în ceva.
Iar ca să îi poți ajuta pe ei mai întâi trebuie să te ajuți pe tine oricât de ciudat și oribil ar suna asta. Dacă tu ești împlinit și fericit îi poți molipsi cu a ta fericire și așa bineînțeles că vei reuși să smulgi câteva zâmbete de pe buzele lor. Cu alte cuvinte de tine depinde totul, tu alegi dacă vrei să fii fericit sau nu…
Adaugă un comentariu