La finalul saptamanii trecute am ajuns in sfarsit, dupa aproximativ doua saptamani pline de munca infernala acasa la ai mei parinti.
Cu gandul ca voi ajunge in satucul meu linistit aveam o bucurie interioara ce vroia nebuna sa iasa prin piele ca sa observe acest lucru toata lumea din jurul meu. Asta am crezut (ca voi fi linistita, ca ma voi linistii) inainte sa plec din orasul aglomerat unde lucrez, numai ca ce sa vezi… lucrurile au stat cu totul si cu totul altfel si nu favorabil mie…
V-am spus am ajuns acasa la mine atat de fericita si de incantata incat am avut un zambet pana la urechi, de parca nimic rau nu mai conta si nu exista, nici macar oboseala acumulata in timp.
Recunos am luat cu mine si cateva bagaje, am zis asa sa mai golesc apartametul unde locuiesc si sa mai incarc micuta mea casuta de la tara, parca n-as vrea sa-mi arunc din lucruri si timp de selectat pentru a le darui nu am avut asa mult, deci locul potrivit unde sa-mi aduc lucrurile pe care nu le mai folosesc des tot casa de la tara a ramas.
Cand am ajuns in fata usii am ramas inmarmurita. Toate lucrurile erau puse alandala, nimic nu mai era la locul lui, iar dezordinea era de nedescris. Am ramas foarte mirata pentru ca imi cunosc mama si stiu ca ea nu este genul de persoana, care sa lase dezastru in jurul ei sau mizerie asa cum pare fi in acest moment in care eu am poposit pe acasa.
Mi-a fost destul de greu sa vad acele imagini monstroase as spune eu, mai ales ca in ochii mei mama apare drept cea mai perfecta persoana, iar asta se datoreaza faptului ca ea iubeste curatenia, ordinea si mai ales este genul de persoana meticuloasa pe care nu ai cum sa o scoti din ritmul ei sau sa o dai la o parte din munca pe care a inceput-o sau pe care a vrut sa o faca…
Pentru ea nimeni si nimic nu este mai importanta decat curatenia si asa numita ordinea totala… copilaria a fost putin cam grea cu o astfel de mama…
Cum v-am spus si mai sus am ramas uimita de acea dezordine oribila. Am lasat bagajele mele langa usa si m-am straduit sa intru in casa doar pentru a vedea ce se intampla si pentru a-mi linisti starea de spirit care devenise brusc agitata si poate nervoasa, mai ales ca sunt o persoana care se enerveaza foarte, foarte repede.
Am trecut eu pritre piesele de mobilier lasate in mijlocul drumului si spre fericirea mea am ajuns chiar la miezul problemei daca as putea spune asta. Ajunsa in bucatarie l-am vazut pe tatal meu cum se chinuia sa repare nu stiu ce tevi de la alimentarea cu apa sau parca asa spunea. Drept urmare pentru ca nu mai vede bine si nu mai are rabdare in loc sa repare micuta problema el mai rau a facut.
Astfel ca biata mama se chinuia sa adune apa de prin casa, pentru ca bineinteles nu era de ajuns ca au inundat bucataria a mai fost nevoie sa inunde si baia… ma gandeam eu asa in sinea mea: doamne ce primire de bun venit imi ureaza ai mei parinti… vrei nu vrei stai si smotruieste domnisoara pana nu mai poti.
Am smotruit eu o ora, doua, trei dar sincer nu mai rezistam asa ca am sunat la unul dintre cele mai bune firme care se ocupa de toate problemele astea legate de instalatii si in cazul nostru instalatii si zugraveli. Asa ca m-am hotarat (cu nervii la pamant) sa sun la servicii247 romania, pentru a-mi rezolva aceste probleme urate care mi-au facut ziua foarte foarte urata. Off… doamne ce mai viata!
Adaugă un comentariu