Mi-e dor de familia mea… și chiar dacă i-am vizitat ieri mi-e dor să stau câteva zilele acolo. Cred că cel mai dor îmi este de acele zile când mergeam cu fratele meu să ne plimbăm prin pădure după ciupercuțe, să vedem iepuri sălbatici și de ce nu să respirăm aer curat.
Cum aș putea oare să ajung la toate aceste mărunte lucruri, căci timpul ăsta parcă nu mă lasă nici să respir. Și acum îmi amintesc câte lucruri simple și frumoase îmi promiteam că am să realizez în copilăria mea. Nici măcar nu am cum să dau timpul ăla înapoi… și dezamăgirea e mult mai mare decât oricât altcândva…
Îmi mi-e atât de dor de zilele alea ploioase de vară care mă prindeau la țară. Parcă ieri a fost primul moment în care am ieșit pe ploaie și am început să mă joc cu micuțele picături de apă. Însă aici în oraș nu am cum să ies să simt ploaia, de fapt mi se pare atât de ciudată aici, lipsită de viață, lipsită de orice frumusețe…
Recunosc sunt subiectivă în această privință, dar chiar mi-e dor să fac altfel de lucruri, să mă simt liberă și cu toate astea să nu mai aud că am deranjat pe nu știu cine cu al meu comportament.
Îmi doresc să mai ajung și eu în grădina cu cireși a bunicii. Să îmi adun singură cireșele, să mă bucur de toate fructele pe care mi le culegeam singură odată și de ce nu să mă bucur de compania verișoarelor mele, pe care nu le-am mai văzut de foarte mult timp. Până la urmă nimic nu se poate compara cu o familie unită, cu o familie întregită și sper ca într-o zi timpul ăsta să aibă mai multă răbdare cu noi și să ne lase să ne reunim… încă mai sper la asta…
Și vă spuneam că am trecut pe acasă, dar sinceră să fiu am fost dezamăgită pentru că nu mi-am găsit una dintre verișoare acasă și mai ales nu am putut să-mi văd nepoțelul. Îmi este atât de dor de el. Nu l-am mai văzut de câteva luni bune. De pe vremea când el abia se chinuia să gângurească două, trei cuvinte. Nici nu știu cum mai arată prichindelul în aceste momente… Îmi doresc atât de mult să îl pot vedea… să îl strâng în brațe și să-i sărut fruntea.
Am atât de multe persoane și lucruri pe care le iubesc acasă, la țară. Mi-aș fi dorit să am mai mult timp pentru ele și nu să fiu mereu pe fuga. Mi-aș fi dorit să poposesc acolo câteva zile.
Adaugă un comentariu