Nu știu cum naibii se face că de fiecare dată când se întâmplă să am nevoie de ceva ori dispare ori nu le găsesc. Poate că sunt eu împrăștiată, dar nici asta nu cred pentru că în dezordinea mea îmi găsesc lucrurile foarte bine oricât de mărunte sau mici ar fi.
Și mai e ceva în toată învălmășeala de a căută mă enervează la maximum ideea că am pierdut vreun obiect s-au altul. Stați liniștiți asta nu se întâmplă în cazul persoanelor. Am învățat să mă debarasez de acele persoane care nu-mi sunt de folos sau mai bine spus nu mă simt bine în preajma lor.
Și totuși stau să mă gândesc unde naibii e afurisita aia de cheie. Oare pe unde am pierdut-o? Sau poate că a luat-o cineva? În zona asta sinceră să fiu se poate întâmpla orice. Nu mai am încredere în nimeni și în nimic, dar nici nu vreau să acuz pe cineva într-un fel sau altul.
Oricum ideea e că imediat după ce îmi voi face copie la fiecare cheie în parte nici că am să o mai las la îndemâna cuiva. Cred că asta este marea mea greșeală – încerc să ajut pe toată lumea, dar uit să mă ajut pe mine. Ce ciudat nici nu simt când îmi scapă situația de sub control și asta pentru că de obicei nu prea mă gândesc la mine, ci la restul. Și totuși mă întreb oare ce am să mai pierd?
Azi a fost o cheie, mâine oare ce va mai fi? După toată nebunia asta recunosc – am nevoie de o pauză. Dar am uitat ceva esențial eu nu știu ce e aia pauză, pentru că iau o pauză de la un proiect și mă apuc de altele fără să simt nevoia efectiv că trebuie să stau.
Nu neg că mai dau și rateuri, dar asta pentru că nu mă mai înțeleg cu al meu corp și parcă aș trage un sac după mine. Cu toate că mintea e lucidă și ar vrea să facă multe lucruri, corpul ăsta idiot îi mai pune și piedici – de unde mai vin și problemele. Și totuși, oare unde poate fi cheia mea?
Adaugă un comentariu