Emoții într-o amintire…

Nu am înțeles niciodată de ce anumite lucruri nu le putem uita, dar cel mai mult mă bucur că nu am uitat de foștii mei colegi și primul loc de muncă.

Mă uitam pe materialele montate de actualii mei colegi și brusc mi-am amintit de un super material care practic m-a făcut să ma îndrăgostesc de televiziune sau mai bine zis să îmi placă mai mult munca din spatele camerelor. Ceea ce nu știe multă lume este munca depusă de o întreagă armată pentru a duce la bun sfărșit planul.

Necunoscătorii sunt foare încântați dacă le spui că lucrezi la o televiziune. În mintea lor se conturează o singură frază: ”Mamă, frate lucrezi la televiziune?” , de parcă ar fi cel mai bun lucru de pe pământ. Nu neg însă faptul că așa eram și eu pe la început când am intrat prima dată în televiziune. Acum aș putea spune că nu mi-a fost greu deloc, am avut parte de oameni forte înțelegători care m-au învățat ce înseamnă munca de TV, munca în echipă dar cel mai mult respectul față de ceilalți și de tine însuți.

Cum aș putea uita prima mea zi la TV, prima știre și mai târziu munca de editor, dar și cea în regie … de mă prindeau zorii zilei…atâtea emoții într-o singură amintire… îmi iubesc munca și meseria, însă mi-e foarte dor de primii oameni care m-au învățat tainele ei.

În colajul de mai jos o să încerc să vă fac să vă imaginați fosta mea echipă de datorie…