Mi-e foame!

Mi-e atât de foame… nici nu am terminat bine treaba de la serviciu că m-a și luat o foame de nu știam ce mai am. Am încercat să-i fac față și să o păcălesc puțin. Aveam la mine două portocale și câțiva mărunți cât pentru o cafea. Am scris eu ce am scris când am ajuns în birou, mai m-am plimbat de la o masă la cealaltă, de la o încăpere la cealaltă și tot așa, dar mare lucru tot nu am reușit. Tot îmi era foame și parcă din ce în ce mai rău nu mai știam ce să mai fac, așa ca să nu mai mă chinui nici pe mine și nici pe al meu stomac am decojit portocala și am împărțit-o cu iubitul meu.

Așa pentru o perioadă am scăpat de foame și bineînțeles m-am apucat din nou de treabă, de aranjat lucrurile pe acolo și de scris pe celălalt blog al meu. Astăzi am vrut să mă autodepășesc și am reușit să scriu mai mult decât aș fi putut crede că voi reuși, dar și toate acele lucruri pe care le fac eu la muncă, ba mai mult am făcut câte ceva și pentru ziua de mâine. Deci mâine voi fi puțin mai liniștită pentru că știu că în mare parte treaba mea este făcută, mai am câte ceva, dar sper să termin repede.

La nici după o oră după ce am mâncat portocala mi s-a făcut iar foame. Dar de această dată nu am mai mâncat portocală ci m-am dus și mi-am luat o cafea călduță, oricu mă cam lua și somnul. Am terminat cafeaua repede și m-am apucat din nou de treabă așa că nu am mai simțit foamea. Mi-am amintit de ea pe drumul de întoarcere spre casă, norocul nostru a fost că am găsit în bucătărie cartofi prăjiți ce încă erau fierbinți. Nu am mai stat mult pe gânduri, nici eu și nici Marius căci foame ne pândea la orice pas.