Astăzi am ieșit în oraș. Știam că trebuie să mă întâlnesc cu Alina, prietena mea și că va trebui să ne deplasăm la un momendat pentru a rezolva o anumită problemă a ei, cred că v-am mai spus e vorba despre un loc de muncă… nu găsim nimic și pentru ea și îmi pare tare rău că nu pot face nimic.
În timp ce serveam cafeaua în compania ei am avut senzația că ea a tresărit la un moment dat și a spus printre dinți și încet că nu există relație de prietenie dintre un băiat și o fată.
Am avut o senzație ciudată pentru că deși pare imposibil eu am o astfel de relație și da este de ceva vreme cred că de vreun an și jumătate. Ceea ce este cu adevărat o enigmă este faptul că nici măcar nu ne-am văzut față în față.
Nici nu cred că o să ne vedem prea curând, mai ales că ne desparte un capăt de lume…. cum sună capăt de lume, dar așa este eu aproape de atlantic si el aproape de oceanul indian…
Cu toate astea distanța nu a distrus relația asta de prietenie din contră așa ne-am învățat obiceiurile unul celuilalt, mai cu seamă știm ce ne place, ce pasiuni avem, dar mai mult decât toate ne cunoaștem problemele și așa la distanța asta încercăm să ne susținem unul pe celălalt să găsim soluții împreună la problemele fiecăruia dintre noi.
Pare incredibil dar asta este relația noastră, micuțul nostru secret pe care nimeni nu ni-l va distruge cu atât mai mult cu cât simt că relația asta este una sinceră și pură. O relație ce încă nu s-a deteriorat și pe care nici nu vreau să o stric…
Adaugă un comentariu